Reclamă
Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta 38), a avut loc o dezbatere pornind de la volumul Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea, volum apărut la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu. La dezbatere au luat parte: Fatma Yilmaz, activistă feministă, membră a Societății de Analize Feministe AnA. Militează pentru drepturile omului și împotriva fundamentalismului islamic în spațiul MENA și are ca interes de cercetare drepturile și libertățile femeilor musulmane în spațiul european; Ana Cojocaru, consilier integrare Consiliul Național Român pentru Refugiați; Dan Croitoru, director editorial Polirom. Moderatoare: Miruna Vlada, scriitoare, cercetătoare la SNSPA, membră PEN România. Un eveniment organizat de Editura Polirom și Consiliul Național Român pentru Refugiați.
Mărturisesc, în urma acestui eveniment realizând cât de ignorantă am fost să nu iau până atunci aminte la starea femeilor din alte țări, la condițiile în care ele se dezvoltă și trăiesc la accesul atât de îngust la educație, la mâncare sau apă, la o cameră ocrotitoare, la o familie sensibilă și blândă, mi-am făcut diverse procese de conștiință și mi-am adus aminte de un interviu în care Hugh Laurie spunea că la un moment dat conducea pe o stradă și a trecut pe lângă o mașină în flăcări și nu a avut niciun sentiment, atunci a realizat cât de alterate erau emoțiile sale și chiar că suferea de depresie. Ei bine, eu am realizat odată cu acest eveniment că femeile de pe planetă nu sunt egale ale bărbaților, că sunt ostracizate și forțate să se oprească din a-și dezvolta și alte abilități decât cele care vizează munca domestică: spălatul copiilor, hrănit, gătit și curățat casa, adică acea muncă neplătită care vizează sclavia patriarhală. De aici începe de fapt oprimarea femeilor din a oferi acest rol și a-l prezenta ca fiind unul de privilegiată și protejată și poate arar o carte de citit: ori sfântă, ori scrisă de un bărbat.
Reclamă
Suntem dezrădăcinate este o carte despre femeile refugiate sau care au ajutat în procesul de integrare a acestora: Malala; Zaynab; Sabreen; Muzoon; Najla; Maria; Analiza; Marie Claire; Jennifer; Ajida și Farah, ele care provin din țări ca: Egipt, Yemen, Pakistan sau alte țări afectate de războaiele celor mai recenți ani. Ele au fost nevoite să se readapteze la teritoriile gazdă, noilor culturi, să învețe o nouă limbă să trăiască doar cu amintirea țării lor şi a casei în care au trăit. Ruperea de propria casă poate să însemne siguranța şi stabilitatea unor persoane, de exemplu Malala Yousafzai, dacă rămânea în Swat astăzi n-am mai fi auzit povestea ei, pentru că ea n-ar mai fi fost să ne-o spună. Apoi m-am gândit la câte astfel de eroine supraviețuitoare avem noi în România. Mutate nu pentru că îşi doreau, mascând violențele de acasă sau vitregiile în înscrieri la marile universități sau în mariaje care eşuează. Realitatea e că sunt multe fete precum Malala şi în țara noastră, dar şi mai multe ca Zaynab. Dacă eşti refugiată, eşti dezrădăcinată, eşti vulnerabilă şi fără să ai parte de o primire călduroasă precum U.K. i-a oferit-o Malalei, este foarte greu, mult prea mult timp îi ia unei fete relocarea, integrarea, găsirea unui loc de muncă, asigurarea de către ea a existenței sale zilnice. Fără sprijin, relocarea este foarte dificilă. Femeile care îşi scriu poveştile în cartea Suntem dezrădăcinate se adresează femeillor din toată lumea. Relocarea persoanelor din motive de sărăcie sau război în anumite teritorii este un subiect care ar trebui să ne țină pe jar. Nici țara noastră nu este străină de acest fenomen.
Zaynab povestește: „Mama mea este somaleză, iar tata, yemenit. El ne-a părăsit când s-a născut sora mea. Eu aveam doi ani atunci. Nu știu de ce a plecat sau unde s-a dus – tot ce știu este că s-a căsătorit din nou. Bărbații pot avea patru soții în Yemen. Așa că el și-a luat o altă soție și ne-a abandonat ca să fie cu ea. Nu am prea multe amintiri cu mama din Yemen. A plecat în Statele Unite când aveam cam patru ani. A câștigat la loteria vizelor și nu ne-a putut lua cu ea. Nu mi-a lipsit niciodată însă și nici nu m-am întrebat de ce nu ne-a luat, pentru că bunica din partea tatălui ne-a crescut ca pe copiii ei.” (p. 70) iar o altă femeie refugiată care a marcat paginile cărții cu a sa poveste este Najla: „M-am născut într-o familie numeroasă în Sinjar, Irak, aproape de Mosul, un oraș mare și pestriț din nordul țării. Am opt frați, dintre care cinci dunt mai mici decât min, și patru surori, toate mai mari decât mine. Suntem Yazidiți, o minoritate religioasă ce nu este nici musulmană, nici creștină. Când aveam opt ani, am văzut că mulți dintre vecinii mei se duceau la școală. Eu nu. Mi-am întrebat părinții: „De ce nu mă duc și eu la școală ca toți ceilalți?”. Ei nu aveau niciun interes ca fetele să aibă acces la educație, dar fratele meu cel mai mare s-a luptat pentru mine și o altă soră mai mare și l-a convins pe tata să ne lase să mergem. Primul an de școală mi-a deschis ochii. A fost poarta mea către lume. Când am terminta gimnaziul, tata nu a vrut să mă lase să mă duc la liceu. Mi-a spus: „E suficient”. (p.125)
Sunt povești de viață transcrise de Malala care dedică și un mic text de contextualizare a poveștii fiecărei femei în parte înaintea mărturiei. Este o carte care demonstrează câtă nevoie de comunicare avem, pentru că necomunicând nu putem să venim unii în sprijinul celorlați. Să plecăm de unde nu ne este bine, să ne reablilităm, să vindecăm și să iertăm, să ne amintim că niciodată răzbunarea nu este o soluție, să ne amintim războiul care țâșnește din lipsa iubirii între oameni. Să ne amintim pacea. Să ne amintim că avem datoria să integrăm femeile refugiate aflate în pericol. Le mulțumim țărilor care primesc și integrează femeile refugiate.
Puteți comanda cartea Malalei, Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea aici!
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
