Marcel Iureș. Drumul de la Băilești la Hollywood

Când spui Băilești nu ai cum să nu te gândești la Amza Pellea, dar Amza nu a fost singurul mare actor născut în sudul oltenesc al țării noastre. Neuitând că la Calafat a venit pe lume Ștefan Iordache, să dăm Băileștiului ce-i al Băileștiului și să rostim și numele celorlați doi fii ai orașului și ai teatrului nostru: Ion Colan și Marcel Iureș.

Teatrul este o răscruce, spunea Iureș într-un interviu acordat cu mulți ani în urmă:

„În teatru, eşti mereu la răscruce. E o intersectare de circumspecţie, entuziasm şi fascinaţie.”

Teatrul, o răscruce

Actor de teatru și film, Iureș s-a născut într-o zi de călduroasă vară, la 2 august 1951 în Băileştiul ce va fi făcut nu peste mult timp celebru de personajul lui Amza, nea Mărin. Avea douăzeci și șapte de ani când era absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, secţia actorie, clasa celebrului Marin Moraru. Debutează în anul absolvirii cu rolul lui Tom din „Menajeria de sticlă” de Tennesse Williams, piesă pusă în scenă la Teatrul Naţional Cluj. Doi ani, între 1978 și 1980, este actor al Naționalului clujean, desfășoară apoi o activitate impresionantă pe scenele teatrelor „Bulandra” în perioada 1980-1992 și „Odeon” în perioada 1992-1993, urmând ca după aceste experiențe să ajungă și pe scena Naţionalului bucureştean.

O înșiruire cronologică a pieselor de teatru în care a jucat, șlefuindu-se treptat ca actor, ar fi aceasta: „Romeo şi Julieta” (1978), „Cum vă place” (1979), „Hamlet” (1985, în rolul lui Horatio), „Dimineaţa pierdută” (1986), „Merlin sau ţara pustie” (1991), „Richard al III-lea” (1993), „Trei surori” (1995), „Caligula” (1996, în rolul principal), „O noapte furtunoasă” (1999). Succesul internațional este atins în anii 1993 și 1994 când ropote de aplauze marchează căderea cortinelor după finalul spectacolelor „Richard al III lea” din Marea Britania, în regia lui Mihai Măniuţiu. Marcel Iureș este din 1995 preşedinte al Fundaţiei Cultural Artistice Teatrul ACT. A pus astfel bazele primei scene independente de teatru din România, scenă pe care s-au reprezentat „Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard (premiera în 2001), „Ultima bandă a lui Krapp” de Samuel Beckett (2003), „Capra sau cine e Sylvia?” de Edward Albee (2007), „Acasă la tata” de Mimi Brănescu (2009).

Revine în Oltenia în 1997 și joacă, în regia marelui Tompa Gabor, „Hamlet” pe scena Teatrului Național din Craiova. Piesa este distinsă de Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru din România , cu premiul „Cel mai bun spectacol al anului 1996”. La Teatrul Național de Televiziune și la Teatrul radiofonic joacă alături de legende ale scenei românești: Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Silvia Popovici, Irina Petrescu, Mariana Buruiană, Traian Stănescu, Gheorghe Cozorici, Marcel Iureş, Virgil Ogăşanu, Constantin Dinulescu, Matei Gheorghiu, Marian Hudac, Alfred Demetriu. Unul dintre spectacolele de mare succes este „Stâlpii societăţii”, de Henrik Ibsen, adaptat şi ecranizat de Televiziunea Română în anul 1988, în regia lui Dan Necşulea.

Alături de Maia Morgenstern, Anne Marie Ziegler, Coca Bloos, Eugen Cristea și Claudiu Bleonţ este parte din distribuţia spectacolului de teatru radiofonic „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” de Fraţii Grimm, regizat de Toma Enache, a cărui premieră a avut loc în 2012. De asemenea, în zona aceasta a teatrului radiofonic, performează în „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, cu adaptarea radiofonică şi regia artistică  semnate de Alexandru Dabija în 2012, precum şi în „Bacchanalia” de Goran Stefanovski, cu scenariul şi regia semnate de Mihai Lungeanu, difuzată în premieră la 28 noiembrie 2013.

Filmul. Pe culmile succesului Mondial

Marcel Iureș a avut o activitate prodigioasă și în domeniul cinematografiei. Primul său rol nu a fost unul ușor, l-a interpretat pe compozitorul Franz Lizt în filmul „Vis de ianuarie” regizat de Nicolae Opriţescu. Din filmografia actorului trebuie amintite „Punga cu libelule” (1980), „Castelul din Carpaţi” (1981), „Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1983), „Sezonul pescăruşilor” (1985), „Domnişoara Aurica” (1986), „Cei care plătesc cu viaţa”, „Vacanţa mare” (1988), „Un bulgăre de humă” (1989), „Balanţa” (1991), „O vară de neuitat”, „Somnul insulei” (1993), „Faimosul paparazzo”, „Fii cu ochii pe fericire” (1999), „Amen” (2002, în regia lui Costa Gavras), „3 păzeşte” (2003). Radu Gabrea l-a adorat și l-a distribuit în două lungmetraje, „Călătoria lui Gruber” (2008) şi „Mănuşi roşii” (2011).  În 2012 filmul „Tatăl fantomă” realizat cu un an mai devreme de regizorul Lucian Georgescu cu Iureș, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Mihaela Sârbu și Barry Gifford obține Premiul Special la Festivalul de Film International Almaty „Shaken’s Stars” 2012.

Marcel Iureș a jucat și în producții hollywoodiene, unele de mare succes, având apariții mai mult sau mai puțin importante, dar lăsând mereu ecouri puternice în urma lui. Astfel, a făcut parte din distribuția unor filme ca „Misiune: Imposibilă” alături de Tom Cruise, „Pacificatorul” alături de Nicole Kidman şi George Clooney, „Războiul lui Tom Hart”, alături de Bruce Willis şi Colin Farrell. Una dintre aparițiile relativ recente este cea din filmul ,,Octav”, o producţie regizată de Serge Ioan Celebidachi, nimeni altul decât fiul celebrului dirijor Sergiu Celibidache, o coproducţie româno-britanică realizată cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei.

Marcel Iureş este preşedinte de onoare al unui  Festivalului naţional de teatru tânăr organizat anual la Alexandria şi preşedinte al Festivalului Internaţional de Film independent Anonimul. A fost de aemenea personajul central al maratonului teatral „25 de ore de teatru non-stop” de la Sibiu în zilele de 30 şi 31 martie 2013. A primit Premiul UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 1997-1998) pentru rolul titular din spectacolul „Richard al II-lea” de W. Shakespeare, Premiul UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 2000-2001) pentru rolul Bruscon din spectacolul „Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard și Premiul UNITER de excelenţă (stagiunea 2002-2003). Recunoașterea autorităților nu a întârziat să vină, astfel Marcel Iureș a fost distins la 1 decembrie 2000 cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, acordat de Preşedinţia României de Ziua Naţională a ţării, iar motivarea alegerii a fost „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”. În 2011 primește trofeul pentru ,,Cea mai importantă personalitate a teatrului românesc”, premiu oferit de Fundaţia pentru Teatru şi Film Tofan, iar în noiembrie 2008, Marele Premiu „Flacăra”.

Pentru rolul lui Robert din „Acasă la tata” de Mimi Brănescu primește Premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană (2009) pentru cel mai bun rol masculin și este o nominalizat la British Theatre Awards. La 19 iulie 2021, în cadrul Galei Premiilor UNITER organizată la Teatrul Național din Bucureşti, Marcel Iureș a primit premiul pentru întreaga activitate. Pe scena Naționalului, emoționat, marele actor a avut un senzațional discurs în care rememora  marii artiști de la care a învățat:

„Am doldora bagajele, am fost cleptoman toată viaţa. Mi-am însuşit şi de la domnul Pino, şi de la domnul Rebengiuc… de la madame Bulandra. De la regizorii minunaţi cu care am lucrat.”

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor