Maria Virginia Andreescu Haret – prima femeie arhitect a României. Portretul femeii care și-a proiectat propriul destin

Data de 6 mai este marcată în istoria României drept ziua în care țara a pierdut una dintre cele mai curajoase femei, un exemplu de tărie, înțelepciune, educație și devotament. S-au împlinit astăzi 60 de ani de la moartea Mariei Virginia Andreescu – Haret, prima femeie arhitect din România și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general.

Arhitect al României și arhitect al propriului destin

Au fost vremuri în care femeile nu aveau șansa de a se afirma, de a avea păreri și implicări în lumea științifică, dar și în lumea culturală. Paradoxal, în secolul 20, lucrurile prind un alt contur, iar femeile încep să se bucure de roluri politice și sociale. Odată cu schimbarea istorică, femeile au avut acces la educație și au început să se remarce cu adevărat în lumea artistică, în viața socială și în lumea științifică. Printre cele care au știut să se facă auzite a fost și Maria Virginia Andreescu-Haret.

Maria Virginia Andreescu-Haret a văzut lumina zilei în anul 1894, la 9/21 iunie, în București, era nepoata de frate a pictorului Ion Andreescu și cea mai mare dintre cei patru copii ai unei familii bazate pe credință, educație și interes pentru viața socială.

Nimic nu a fost ușor pentru femeia cu suflet de arhitect. A urmat clasele primare la Școala Pitar Moș din București, iar la vârsta de 9 ani a rămas orfană de mamă. Zi de zi era nevoită să poarte de grijă fraților săi mai mici și să aibă grijă de gospodărie.

De mic copil, aceasta a avut șansa să își dezvolte interesul pentru lumea frumosului, a artei și a culturii, ea fiind mereu în centrul capodoperelor create de unchiul său. Multe dintre opere dădeau culoare pereților locuinței în care arhitecta și-a petrecut anii copilăriei.

Mai apoi, tânăra bucureșteancă a studiat la liceul în particular, luându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din Capitală. Pe când avea 18 ani, în 1912, cu sprijinul ministrului Învățământului, Spiru C. Haret, obține o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București. În paralel a studiat Belle-Arte și a realizat un număr mare de opere care fac parte din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române. Pe timpul Primului Război Mondial, Maria Virginia Andreescu-Haret și-a întrerupt, pentru o perioadă studiile pentru a putea lucra pe postul de infirmieră.

În perioada anilor 1918-1921, a lucrat pentru Comisia Monumentelor Istorice. Mai apoi, în ziua de 6 iulie 1919 a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București cu mențiunea ”foarte bine”, devenind prima femeie-arhitect din România și a patra în această profesie în întreaga lume. Proiectul său de diplomă s-a numit „O academie de arte frumoase”. Proiectul său a fost premiat cu Premiul Ministerului Educației și Învățământului.

Un moment extrem de important pentru Maria Virginia Andreescu-Haret este marcat în decembrie 1920, atunci când realizează o expoziție ce cuprindea nu mai puțin de 66 de lucrări a căror tematică reliefa în amănunt amprenta deosebit de importantă lăsată de arhitectura tradițională în inima tinerei.

În zilele de răscruce ale anilor 1921-1922, a fost elevă în atelierul arhitectului Petre Antonescu, iar mai apoi a reușit să realizeze un stagiu de specializare, timp de un an și jumătate, la Roma. A lucrat în atelierul maestrului Gr. Bargellini, iar cu profesorul Montecchi, arheolog cunoscut și lider al societății „Fra i cultori dell’ architettura e archeologia”, a reușit să dea viață unor studii cunoscute ulterior la nivel național și internațional.

În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles, fiind o voce impunătoare în lumea politică, dar mai ales în lumea artistică. Din anul 1923, a lucrat în serviciul tehnic al Ministerului Educației Naționale, de unde s-a pensionat în anul 1947. Ea a făcut parte din comisiile permanente ale Învățământului tehnic, a lucrat la Casa Școalelor și ca profesor în școlile tehnice ale Ministerului de Construcții.

În anul 1928 a decis că este momentul să își întemeieze o familie. Era frumoasă, era deșteaptă și înțeleaptă, motiv pentru care la acea vreme era considerată de mulți bărbați drept femeia ideală. Maria Virginia Andreescu – Haret a decis să se căsătorească în acel an cu inginerul Spiru I. Haret, nepot de soră al matematicianului și pedagogului Spiru C. Haret, având un fiu, devenit inginer, Radu Haret. Maria și Spiru se înțelegeau de minune din punct de vedere personal, dar și profesional, fapt ce a reprezentat un exemplu remarcabil al vastelor orizonturi deschise de simbioza profesiunilor de inginer constructor și arhitect, cei doi reușind să realizeze împreună mai multe lucrări impresionante.

În perioada anilor 1947 – 1951 Maria Virginia Andreescu – Haret a avut o colaborare cu A.G.I.R., iar din anul 1953 devine membră a Uniunii Arhitecților din România, lucrările sale fiind cu adevărat debutul unei lumi pline de cunoaștere.

De iubirea pentru artă, dă naștere proiectului „Liceul Gheorghe Șincai”

În rândul celor mai mari și de succes lucrări ale sale – din cele peste 130 de lucrări de arhitectură ce poartă semnătura Maria Virginia Andreescu – Haret – se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei, dar mai ales Liceul Gheorghe Șincai. Maria Virginia Andreescu – Haret a realizat și pavilionul administrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București, sau Palatul Societății Tinerimea Română, astăzi Palatul Tinerimea Română, din strada Schitu Măgureanu, construit între anii 1924-1927, după planurile Mariei. A proiectat în București și în alte locuri din țară, alte clădiri cu elemente preluate din arhitectura tradițională, toate fiind cunoscute și astăzi.

Pentru reușitele sale impresionante, Maria Virginia Andreescu – Haret a reușit să obțină mai multe premii la concursuri de artă grafică. A obținut locul I pentru proiectul Băii Făgăraș, locul II pentru un proiect la clădirea Ministerului Domeniilor și locul II pentru proiectul unui internat al Școlii de Meserii din Satul Năsăud. Din păcate, statul nu a apreciat importanța proiectelor până la capăt, acestea rămânând neexecutate.

Între anii 1928 – 1929, după planurile Virginiei Haret-Andreescu a luat ființă construcția cazinoului din stațiunea Govora. Capodopera arhitecturală realizată în stil eclectic este în parcul central al orașului, urma să aibă două aripi, simetrice, iar proiectul a fost extrem de muncit. Una dintre cele două aripi, cea care a apucat sa fie ridicată, găzduia o cochetă sală de spectacole, iar cea de-a doua, rămasă doar la stadiul de planșetă, ar fi urmat să fie destinată cazinoului. În zilele noastre, în parcul central din Govora, în clădirea proiectată de nora lui Spiru Haret se află un cinematograf părăsit, abandonat de un stat care nu a știut să își aprecieze oamenii de valoare.

În ultimii ani ai vieții și-a petrecut cele mai prețioase momente elaborând monografia „Istoricul clădirii Teatrului Național din București”. A lucrat, alături de marele arhitect Nicolae Ghyka – Budești la renumita lucrare „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia”, apărută în anul 1930 și a publicat articole în revista ”Arhitectura”. A colaborat și cu Editura Tehnică, realizând documentarea pentru cele trei volume ale „Manualului arhitectului proiectant” publicat de Gheorghe Radu și Chițulescu Traian, în anul 1954, și cu Editura „Arta”.

Ar mai fi realizat multe opere de artă și multe lucrări științifice, însă a plecat dintre noi devreme, în a șasea zi de mai a anului 1962, la București, pe când avea doar 67 de ani. După moartea sa care nu avea cum să nu aibă un ecou în lume politică și culturală, puțin mai târziu, în 1981 avea loc, la București, al XVI-lea Congres de Istorie a Științei, iar în cadrul manifestării, acest for a recunoscut-o pe Virginia Andreescu-Haret drept prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general.

Iată, așadar, că Maria Virginia Andreescu – Haret a reușit să impresioneze o lume întreagă prin operele arhitecturale vaste, realizând, de la lucrări clasice și până la lucrări în stilul neo-românesc, Art Deco, moderniste și chiar proiecte de tip școala funcționalistă. Omagiul pe care îl putem aduce primei femei arhitect din România este rememorarea operelor lăsate în urmă, dar și a lumii arhitecturii a cărei uși a fost clădită de ea prin muncă și devotament.

Așa a rămas Maria Virginia Andreescu – Haret la un adevărat loc de cinste alături de femeile celebre ale României care au reușit să lase ceva frumos în urma lor, să aducă o lumină în lumea în care femeile înainte nici nu își permiteau să viseze la ziua în care vor avea puterea să schimbe ceva.

Își doarme somnul de veci la Cimitirul Bellu și rămâne în inimile românilor drept o femeie puternică, arhitecta propriei țări și a propriului destin.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor