Marii gânditori apreciați de Mircea Eliade. O posibilă recomandare de carte – Monden
Home > Cultură > Istorie > Marii gânditori apreciați de Mircea Eliade. O posibilă recomandare de carte

Reclamă

Cultură Istorie

Marii gânditori apreciați de Mircea Eliade. O posibilă recomandare de carte

Marii gânditori apreciați de Mircea Eliade. O posibilă recomandare de carte

Reclamă

Despre Mircea Eliade s-au scris multe, poate nu la fel de multe pe cât a scris autorul în atât de multe direcții. A fost un intelectual cu o arie enciclopedică de cunoștințe, apreciat de unii ca istoric și filosof al religiilor, poate ca eseist, de alții ca scriitor. Este mai mult decât interesant să descoperim o mică parte dintre oamenii care l-au format sau personalitățile care l-au impresionat, printre care se numără și Nae Ionescu, despre care am scris mai multe aici.

Giovanni Papini (1881-1956)

Deschid lista cu Giovanni Papini pentru că figura lui pare să fi fost cea mai marcantă pentru intelectualul român, cumva tind să cred că era cel mai asemănător cu Eliade. Poate pentru că avea o arie de interese foarte diversă, deși, scria autorul român, avea tendința să se contrazică, a fost un model de urmat pentru el.

Reclamă

Giovanni Papini a fost un gânditor italian, născut în a doua jumătate a secolului al XIX -lea, originar din Florența, fiu de soldat garibaldian. Este recunoscut la nivel internațional datorită studiilor sale de filosofie occidentală. Printre cele mai remarcabile realizări de-ale sale se numără și înființarea unei societăți de liberi cugetători împreună cu  Giuseppe Prezzolini și Ettore Morselli.

Noua asociație, spiriti liberi, își publică programul în Il Leonardo în care se pot observa mai multe influențe ale filosofiei lui Nietzsche și din antroposofia lui Rudolf Steiner. Țelul societății era de a lichida cultura academică italiană, multe din principiile și ideile sale aveau un caracter vădit idealist și anarhic.

Marii gânditori apreciați de Mircea Eliade. O posibilă recomandare de carte

Debutul său literar se face prin publicarea mai multor povestiri metafizice, dintre care pot fi amintite Il tragico quotidiano (1903) și Il pilota cieco (1907). În domeniul filosofiei se face remarcat cu prima sa lucrare filosofică, Amurgul filosofilor, publicată în 1906. O lucrare în care dezbate și combate asupra unora dintre cei mai importanți filosofi occidentali  (Immanuel Kant, Georg Wilhelm Hegel, Arthur Schopenhauer, Auguste Comte, Herbert Spencer, Friedrich Nietzsche).

Printre cele mai cunoscute opere de-ale sale se numără: Gog, Un om sfârșit, Viața lui Iisus, Mărturiile calvarului, Chipuri de oameni, Povestiri bizare, etc.. Strania carte, Gog, a fost foarte apreciată la vremea respectivă, continuă să fie, datorită umorului aparte pe care autorul acesteia l-a abordat.

Mergem alături de Papini în lumea lui Goggins, un american bogat al cărui comportament depășește uneori limita excentricității. Străinul e află într-o casă de nebuni unde îl va întâlni pe autor căruia îi dă un teanc mare de hârtii. În ele ar fi jurnalul său, o lume în care sunt consemnate mai multe întâmplări deosebite din viața lui. Este o carte fascinantă în care sunt dezbătute mai multe dintre metehnele societății.

Rabindranath Tagore (1861-1941)

Rabindranath Tagore este un important și vestit scriitor și filosof indian pe care Eliade a reușit să îl întâlnească datorită lui Dasgupta, profesorul care l-a ghidat și chiar găzduit la un moment dat, în India. Alături de Maitreyi, consemnează memoriile sale ar fi tradus mai multe din poeziile sale. A câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1913 pentru poezia sa.

„în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“. Sursa: wikipedia.

Unul dintre cele mai importante poeme de-ale sale este Let me not forget în care subliniază importanța legăturii dintre noi și trăirile noastre în urma unei pierderi. Prin intermediul repetiției revine de fiecare dată la această idee conform căreia ar trebui lăsat să trăiască voluptatea sentimentului de dor, de regret față de un lucru dorit pe care îl pierde. Se atinge, printr-un crescendo aproape insesizabil, o stare de profundă simțire. De parcă poetul încarcă să ne facă părtași ai stării sale suferinde – ca un fel de stare primordială ce singură își găsește căi de manifestare.

”If it is not my portion to meet thee in this life
then let me ever feel that I have missed thy sight
–let me not forget for a moment,
let me carry the pangs of this sorrow in my dreams
and in my wakeful hours”.
Let me not forget
Sursa: poemhunter.com

„Dacă, în această viață, nu îmi este este hărăzit să te întâlnesc,
atunci lasă-mă să simt mereu că îmi lipsești. 
mai bine să nu uit niciodată că îmi este dor de tine,
mai bine să port durerea acestei suferințe în toate visele
și toate clipele mele de veghe”. Să nu uit niciodată (în traducere personală).

Despre Tagore scrie și în memorii că era un om căruia voia să îi calce pe urme, să trăiască, asemenea lui, fiece clipă din viața lui cu un scop. Precum vestitul poet indian, Eliade, visa și chiar a reușit, să trăiască prezent, cu un scop, făcând ceva anume.

Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872)

Ion Heliade-Rădulescu a fost un prolific scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române ocupând și poziția de președinte al ei, primul din istoria Academiei Române. Este considerat una dintre cele mai important personalitate din cultura română prepașoptistă. Autorul deschide memoriile cu o referire la numele său de familie, care, inițial era Ieremia, dar tatăl lui l-a schimbat, ca un omagiu pentru Ion Heliade-Rădulescu.

În perioada scandalului creat pe fondul publicării operei Domnișoara Christina, notează în memorii, că lucra la crearea volumelor în care să fie cuprinsă întreaga operă a marelui intelectual român. Intenția sa era de a scrie o întreagă lucrare legată despre el, dar nu a reușit din cauza scandalului iscat. Heliade-Rădulescu a fost o personalitate foarte complexă a cărui operă este greu de rezumat în câteva cuvinte, ne-a oferit unele dintre cele mai importante opere ale literaturii române. Din punct de vedere stilistic, criticii spun că este un clasic cu accente de romantism.

Nicolae Iorga aprecia că este întemeietorul romantismului românesc. tot el nota că  „trebuie să i se recunoască o foarte frumoasă limbă literară populară, foarte mult spirit mucalit, același umor pe care îl întâlnim și în fabulele aceluia care pentru această parte a fost elevul lui, Grigore Alexandrescu” (sursa wikipedia).

José Ortega y Gasset (1883-1955)

José Ortega y Gasset este unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului XX, a cărui arie de interes cuprindea probleme ale omului modern. Ortega y Gasset a plecat în Germania imediat după ce și-a susținut teza de doctorat, în anul 1905. Pe tot parcursul anului a stat în Leipzig pentru a studia amănunțit opera filosofului german Kant. A revenit apoi în 1907 și a stat în Marburg fiind profesor de metafizică. O experiență ce l-a făcut să observ diferențele sociale. 

Marii gânditori apreciați de Mircea Eliade. O posibilă recomandare de carte

Una dintre cele mai importante opere de-ale sale este Revolta maselor, o carte alcătuită din mai multe eseuri scrise despre comportamentul omului social și despre schimbările sociale. Observă că societatea își schimbă mecanismele după care funcționează. O schimbare ce întoarce cu totul ordinea principiilor după care se formează. De la faptul că deciziile importante în stat încep să fie luate de cei mulți și nu de elită.

Ortega era de părere că mentalitatea de masă, după care se reorganizase societatea de din prima parte a secolului al XX- lea, a dus la ascensiunea ideologiilor politice radicale care au dus la răspândirea regimurilor fasciste în Europa. Identifică un nou tip de om, pe care îl numește omul-masă, despre care spunea că vrea să obțin lucrurile mult mai ușor și nu are predilecția spre definirea intelectului și a sufletului lor.

Aceștia sunt doar o parte dintre marii gânditori despre care scrie Mircea Eliade în Memorii (1907-1960) pe mulți dintre ei i-a întâlnit și în realitate. Oferă o atenție deosebită lui Nae Ionescu și Surendranath Dasgupta despre care este destul de greu de redat importanța lor în viața acestuia în cuvinte.

Note de subsol

Când  s-a creat o campanie de defăimare cu scopul de a-l alunga din Universitate, cu pretextul că ar fi scris o carte pornografică.

Citeste si




Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate