Mark Twain, un Gogol al literaturii americane

Viața ca o călătorie pe Mississippi

Mark Twain ne-a legănat copilăriile în vremuri în care copiii, atunci când nu se jucau, citeau. Poate cel mai mare scriitor și umorist american al secolului XIX, devenit celebru în toată lumea și pentru folosirea regionalismelor în scrierile sale, motiv pentru care a fost extrem de greu de tradus, Twain s-a născut în Florida, statul Missouri și numele real a fost Samuel Langhorne Clemens. Samuel a venit pe lume într-un hambar, al șaselea copil al lui John Marshall Clemens și al lui Jane Lampton Clemens.

Copilăria lui Samuel este fericită, deși din cei șapte frați doar doi rămân în viață, Orion și Pamela. Una dintre surori, Margaret, moare când viitorul scriitor are patru ani, peste încă trei ani pierzându-și un frate, Benjamin. Pleasant trăiește doar trei luni, iar singurul frate mai mic, Henry, se va stinge în anul 1858, la numai douăzeci de ani.

La vârsta de patru ani, Samuel se mută cu familia în micul oraș portuar de pe malul Mississipiului, Hannibal. Orașul va fi regăsit mai târziu, denumit însă St. Petersburg, în „Aventurile lui Tom Sawyer” și „Huckleberry Finn”. În 1821 sclavia este declarată legală în statul american Missouri, unul dintre primele state care a legiferat acest lucru. Sclavii au un efect puternic asupra micului Twain, regăsindu-se apoi sub forma multor personaje puternice din opera sa.

În 1847 rămâne orfan de tată, după acesta face o severă pneumonie și moare în martie. Micul Samuel trebuie să muncească, își găsește de lucru la o tipografie, unde își începe ucenicia. Trăind înconjurat de cărți proaspăt ieșite de sub tipar, începe să aștearnă pe hârtie poveștile din suflet. De la șaisprezece ani scrie articole satirice sau schițe.

Pleacă din Hannibal după împlinirea vârstei de optsprezece ani, lucrând tot ca tipograf la New York, Philadelphia, Saint Louis și Cincinnati. Se întoarce acasă, în Missouri, imediat după ce împlinește douăzeci și doi de ani și, în timpul unei călătorii la New Orleans pe fluviul Mississippi, pilotul vasului, un om numit Bixby, îl inspiră pe Samuel să devină pilot de vas cu zbaturi. În anii aceia era una dintre cele mai bine plătite profesii din America, deoarece aceste vase erau construite din lemn ușor, extrem de inflamabil și din raționamentul acesta se naviga noaptea pe întuneric, în condiții foarte dificile, piloții trebuind să știe perfect cursul fluviului precum și nenumăratele porturi și pontoane.

Extrem de motivat, Clemens studiază febril cursul fluviului timp de doi ani și în 1859 primește brevetul de pilot. În timp ce se pregătește pentru obținerea licenței, Samuel îl convinge pe fratele său mai tânăr, Henry Clemens, să lucreze împreună cu el pe Mississippi. Henry moare tragic la 21 iunie 1858, când vasul pe care se angajase explodează. Samuel nu se poate ierta, crezând că este singurul vinovat pentru prezența fratelui pe acest vas, continuă însă să piloteze pe fluviu până la izbucnirea Războiului civil din America în 1861.

Stim că, în ciuda faptului că Missouri era unul dintre primele state sclavagiste și era asimilat spiritual și geografic Sudului, nu a făcut parte din Statele Confederate ale Americii și a rămas loial Uniunii. Încă din zilele de debut ale conflictului, Twain și prietenii săi constituie un fel de miliție confederată, episodul fiind descris în anul 1885 în nuvela „The Private History of a Campaign That Failed”, fără a se implica însă în acțiuni militare. Miliția activează numai două săptămâni, absolut toți prietenii săi înrolându-se în armata confederată. Orion, fratele lui Twain, îl cheamă alături în călătoria lui spre vest. Orion era secretar al guvernatorului Nevadei și pleacă amândoi pentru două săptămâni, într-o diligență, traversând Marile Câmpii și Munții Stâncoși, mergând mai departe, până la orașul minier Virginia City din statul Nevada.

Experiența aceasta din „Vestul Sălbatic” va avea o importanță deosebită în șlefuirea lui ca scriitor și parte din ea poate fi regăsită în paginile celui de-al doilea roman al său, „Roughing It” (în traducere românească „Sub cerul liber”).

În Nevada, Mark Twain descoperă tainele mineritului și speră că va face avere, descoperind zăcăminte importante de argint. În tabăra minieră petrece foarte mult timp. Argint nu va găsi, iar singurele zăcăminte vor fi poveștile și experiențele adunate alături de mineri. Pleacă din mină, dezamăgit și incepe să scrie în ,,The Daily Territorial Enterprise”, un ziar mic, local, din Virginia City. Este momentul în care începe să folosească pseudonimul literar „Mark Twain”.

Condeiul, arma lui Mark Twain

Dacă ați citit colecția de scrisori de călătorie ,,The Innocents Abroad”, cunoașteți deja amănunte ale călătoriei în Europa și Orientul Mijlociu din 1867. În zilele acelea Twain îl cunoaște pe Charles Langdon, care îi arată o fotografie a surorii sale, Olivia. Twain se îndrăgostește subit, deși abia în anul următor o va cunoaște pe Olivia. Se logodesc în 1869 și se căsătoresc în februarie 1870, la Elmira, în New York.

Proaspăta familie se stabilește la Buffalo, unde Olvia îl va aduce pe lume pe Langdon, primul lor fiu. Moare de difterie la numai un an și șapte luni. Twain și soția se iubesc treizeci și patru de ani, până la decesul Olviei în 1904 și cresc împreună trei fiice: Susy, Clara și Jean Clemens.

Twain a trebuit să suporte și amărăciunea de a înmormânta două dintre cele trei fiice, Jean și Susy. Trece printr-o cruntă depresie, începută la aflarea veștii pierderii unei copile, veste care îl lovește în timpul unui turneu de lecturi în Europa, pe pământuri britanice. Va continua să dăinuie cu sufletul cernit, tristețea fiind din ce în ce mai abisală odată cu pierderea iubitei soții.

În anul 1909 marele scriitor este auzit spunând:

,,Am sosit cu Cometa Halley în 1835. Va apărea din nou la anul, și mă aștept să mă duc cu ea. Ar fi cea mai mare dezamăgire a vieții mele dacă nu mă duc cu cometa lui Halley. Atotputernicul a spus, fără îndoială: ,,Aici sunt ciudații ăștia doi, fără rost. Au sosit împreună, trebuie să plece împreună”.

Cometa Halley a venit și când a plecat l-a luat pe ea și pe Mark Twain, așa cum spera el. Moare la 21 aprilie 1910, victimă a unei angine pectorale. La aflarea veștii morții scriitorului la Redding, în Connecticut, William Howard Taft, președintele de atunci al Statelor Unite ale Americii, declara:

„Mark Twain a dat bucurie, distracție cu adevărat intelectuală, la milioane de oameni, iar operele sale vor continua să facă plăcere altor milioane din generațiile următoare. Umorul său a fost american, dar el a fost aproape la fel de apreciat de englezi și alte nații ca și de conaționalii săi. El a creat o parte trainică a literaturii americane.”

Twain a fost înhumat în cimitirul Woodlawn, Elmira, localitate din statul New York, alături de prea iubita sa soție.

După publicarea povestirii ,,Fratele sărbătorit în Jumpi” în 1865, popularitatea lui Twain explodează odată cu romanul ,,Inocenți în străinătate” publicat în1869. Subiectul romanului era banal: un turist american își povestea cu umor aventurile din Europa. Felul în care povestea însă, umorul bazat mai ales pe  o folosire inedită a colocvializărilor, au devenit mărci înregistrate ale scriiturii lui Twain, dominând mai târziu cele două romane care îl păstrează nemuritor în literatura universală: ,,Aventurile lui Tom Sawyer” și ,,Aventurile lui Huckleberry Finn”.

Luptă cu arma condeiului împotriva războiului filipino-american, se opune intervenției americane în Insulele Hawai, ia poziție în paginile romanelor său în reportaje împotriva sclavajului, atacă prin pamfletare religia afro-americanilor, mormonismul de stil vechi sau ,,evlavia duminicală”, motive pentru care oamenii din Mississippi, cei vizați, îl etichetează ca fiind anticlerical.

Despre religie și Biblie scria:

„Nu pot înțelege cum un om cu suficient simț al umorului poate fi vreodată religios; doar dacă nu își închide intenționat ochii minții, ținându-i cu forța strânși. Biblia este interesantă. Conține o rafinată poezie și ceva fabule istețe. Și povestiri în care sângele băltește. Contine și ceva principii morale utile. Ca și o groază de obscenitate. Totul îngrămădit peste o mie de nimicuri.”

Satira și moralizarea socială au fost apele în care s-a simțit cel mai bine. Ambele au fost surprinse magistral în Tom Sawyer și Huckleberry Finn, ambele romane fiind construite în jurul unor personaje și în jurul unei limbi specifice Americii anilor 1800. În scrierile lui răzbate și o amară nostalgie după America trecută, aceea a copilăriei apuse.

,,Huckleberry Finn” este probabil cea mai puternică dintre lucrările sale. Aparent, pare că romanul aduce critici unui sistem și prejudecăților aferente acestuia. Au fost însă oameni care după lectură au simțit că romanul perpetuează ideea de rasism prin clișee și jigniri uzitate.

Ernest Hemingway, scriitor onorat cu Premiul Nobel pentru Literatură, a scris despre Mark Twain și importanța sa ca scriitor:

,,Toată literatura americană modernă provine dintr-o carte a lui Mark Twain numită Huckleberry Finn.”

Despre celebritate, moarte și urmele lăsate moștenire prin scrierile sale, Mark Twain declara, cu umorul său unic:

,,Regret că numele meu a fost menţionat ca fiind unul dintre marii autori, fiindcă aceştia au prostul obicei să moară. Chaucer e mort, Spencer e mort, la fel şi Milton, ca şi Shakespeare, şi nici eu simt prea bine.”

Memorabile rămân vorbele lui Hemingway, care considera că toată literatura americană a luat naștere din paginile scrise de Twain, așezându-l astfel langă Gogol, despre care Dostoievski spunea:

,,Noi toți ne tragem din ,,Mantaua” lui Gogol.”

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor