Martin Luther King – Destinul unui lider, ghidat de credință și sacrificat pentru iubirea aproapelui

Pastor baptist, lider de prestigiu și militant pentru drepturile cetățenești, Martin Luther King a făcut mai mult decât oricare altul pentru recunoașterea drepturilor afro-americanilor. Cel mai mare dar al său a fost capacitatea de a electriza mulțimile cu discursurile sale.

Născut și educat în spirit religios

Martin Luther King s-a născut în Atlanta, Georgia, la data de 15 ianuarie 1929 și a fost fiul reverendului Michael King, fiind botezat cu numele de Michael King Jr. În anul 1934, pe când King Jr. avea cinci ani, familia King a mers în Germania, unde reverendul a hotărât să schimbe atât numele lui, cât și pe cel al fiului în Martin Luther, ca omagiu adus liderului protestant german al Reformei.

Aflat în inima sudului SUA, King a cunoscut încă de mic răutatea oamenilor și discriminarea rasială. A frecventat mai multe școli segregate din Georgia, înainte de a se înscrie la Morehouse College pentru a studia sociologia. În anul 1951, King și-a luat licența în religie la Seminarul Crozer din Pennsylvania, unde a câștigat o bursă cu care și-a putut continua studiile la Universitatea din Boston.

În 1953, acesta s-a căsătorit cu Coretta Scott, cu care a avut doi fii și două fiice, iar doctoratul și l-a luat în anul 1955. Cât timp a stat la Boston a fost discipolul lui Howard Thurman, lider al mișcării pentru drepturile cetățenești. Thurman se întâlnise cu Mahatma Gandhi, care îl îndemnase să susțină rezistența pasivă ca formă de protest. Ulterior, King însuși a mers în India pentru a cunoaște membri ai familiei Gandhi, primind același îndemn. King a intrat în comitetul executiv al Asociației Naționale pentru Propasirea Populației de Culoare (ANPPC) și a început să militeze pentru drepturile cetățenești.

Boicotul autobuzelor din Montgomery

King a preluat postul de pastor la biserica baptistă Dexer Avenue din Montgomery, statul Alabama, în timp ce studia pentru doctorat, în anul 1954. Această biserică devenise un loc de întâlnire pentru negrii americani în timpul boicotului autobuzelor din Montgomery și este considerată locul de naștere al mișcării pentru drepturile cetățenești din SUA.

Ca multe localități din sudul SUA, Montgomery aplica segregația radială în sistemul transportului public. Negrii ocupau locurile din spate în autobuze, iar albii pe cele din față. Dacă la urcarea unui alb în autobuz toate locurile erau ocupate, negrii trebuiau să se mute cu un rând mai în spate. În decembrie 1955, Rosa Parks era așezată în primul rând pentru negri, când un alb i-a cerut sa se mute de acolo, iar Parks a refuzat. Arestarea ei a declanșat boicotul (consus de King) al sistemului de transport.

Boicotul autobuzelor din Montgomery a durat mai bine de un an, tensiunile din cadrul comunității au crescut, iar asupra casei lui King s-au aruncat bombe incendiare. Deși a fost arestat, King nu a dat înapoi, boicotul încetând abia în decembrie 1956, când un tribunal districtual din SUA a declarat neconstituțională segregația în autobuze. Începând din acea zi, negrii și albii au putut merge cu autobuzele de pe poziții egale. În urma boicotului, King a devenit principalul purtător de cuvânt al negrilor americani.

Protestele pașnice și calea către Premiul Nobel

În anul 1957, King a contribuit la înființarea  Asociației Liderilor Creștini din sudul SUA (ALCS). ALCS a preluat modul de a acționa de la Gandhi, sperând să folosească puterea cuvintelor și a bisericilor frecventate de negri din întreaga țară în cruciada sa pașnică împotriva discriminării rasiale. În pofida amenințărilor, a interceptării telefonului de către biroul federal de investigații (FBI) – directorul acestei instituții, Edgar Hoover, îl considera „cel mai periculos om din America”, și a încercărilor de șantaj, King a condus organizația până la moartea sa. A folosit protestul pașnic împotriva segregației din sudul SUA, conducând campanii oriunde a fost nevoie.

Heinrich Grosse, un teolog german ce a participat în anii 60 la mai multe acțiuni ale lui King spunea:

„De ce a devenit atât de celebru ? Pentru că atunci, când pe veranda casei sale a explodat o bombă, el le-a cerut confraților săi să nu răspundă la violență cu violență, amintindu-le de versurile apostolului Matei (26, 52) : „Toţi cei care scot sabia vor muri de sabie!”- sursa: Deutsche Welle

King a fost un orator extrem de convingător, înzestrat cu capacitatea de a emoționa și de a însufleți auditoriul, indiferent de culoarea pielii. El se inspira din învățăturile creștine, făcând frecvente referiri la Biblie și ținându-și discursurile ca pe o predică. Discursurile sale erau lipsite de ură și de răzbunare și se concentrau pe calea ce trebuia urmată. Între anii 1957 si 1968, King a scris cinci cărți, a ținut peste 2500 de discursuri și a călătorit peste 9 milioane de kilometri, în lupta lui pentru dreptate.

Campaniile lui King au început să atragă atenția presei din întreaga lume, șocată de umilințele pe care le îndurau negrii americani în fiecare zi. Campania din Birmingham, Alabama (ținută în primăvara anului 1963), a atras cu deosebire atenția echipelor TV din toata lumea, forța opiniei publice făcând din segregația rasială o problemă națională, nu doar una locală.

Așa cum spunea King despre protestele din Birmingham, „Scopul final al acțiunii directe este de a crea o situație atât de tensionata, încât să ducă inevitabil la negocieri”. Evenimentele din Birmingham au consolidat enorm reputația lui King, care a primit sprijinul a peste un sfert de milion de persoane aparținând mai multor grupuri etnice, în timpul Marșului către Washington pentru Locuri de Muncă și Libertate, din vara anului 1963. Celebrul sau discurs „Am un vis”, ținut în ziua aceea, a rămas ca unul din cele mai inspirate din istoria oratoriei americane.

Revista Time l-a ales personalitatea anului 1963. În anul următor, King a primit Premiul Nobel pentru Pace, la doar 35 de ani, ceea ce a făcut din el cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel din istorie. King a donat premiul de 54123 de dolari mișcării pentru drepturile cetățenești.

Promulgarea legii drepturilor cetățenești din anul 1964 a pus capăt efectiv segregației rasiale la angajare și în serviciile publice din SUA, iar legea dreptului la vot din 1965 a eliminat practicile discriminatorii în privința exercitării votului. Ulterior, King a fost criticat de acțiunile radicale ale comunității negre, care respingeau mișcarea de protest pașnic, preferând atitudinea mai violentă a unor lideri precum Malcolm X (islamist) și Stokely Carmichael (activist politic). King a fost criticat din ce în ce mai vehement și pentru ca se opunea Războiului din Vietnam. Pastorul însă și-a continuat neclintit activitatea, insistând și pe eradicarea sărăciei.

Legat de problema sărăciei, Heinrich Grosse a spus despre King următoarele:

„În ultimii doi ani ai vieții sale, a descoperit că nu este suficientă abolirea discriminării în instituțiile publice, dacă persoanele de culoare nu au resurse materiale. De aceea și-a spus că trebuie să trecem de la problema segregării rasiale la cea a sărăciei”, mai notează Deutsche Welle

Premoniția și asasinarea

Amenințările cu moartea au continuat să-l urmărească pe King, incluzând un atentat asupra avionului care se pregătea să-l ducă la Memphis, în aprilie 1968, pentru a-i sprijini pe angajații de la salubritate aflați în grevă. Ajuns în Memphis, King a ținut în fața mulțimii adunate la Mason Temple, discursul „Am fost în vârful muntelui”, care avea să fie și ultimul său discurs. Discursul se referă la amenințarea cu moartea pe care tocmai o primise:

„Apoi am ajuns în Memphis. Și unii au început să pomenească despre amenințări, să vorbească despre amenințările primite. Ce mi-ar putea face unii dintre frații noștri albi, bolnavi? Nu știu. Ne așteaptă zile grele. Dar nu asta contează pentru mine acum. Fiindcă am fost în vârful muntelui …Nu vreau decât să împlinesc voia Domnului. Care mi-a îngăduit să urc muntele. De unde am privit în jur. Și am văzut tărâmul făgăduinței. Poate că nu am să ajung acolo împreună cu voi. Dar în seara asta, vreau să știți că noi, ca popor, vom ajunge pe tărâmul făgăduinței”

În ziua următoare, pe 4 aprilie, a fost împușcat mortal în timp ce se afla pe balconul de la etajul doi al motelului Lorraine din Memphis, Tennessee. Asasinarea lui a dus la tulburări de stradă în peste 100 de orașe americane. James Earl Ray, a recunoscut ca el l-a ucis și a fost condamnat la 99 de ani închisoare, deși mai târziu a retractat cele spuse, condamnarea lui rămânând pana în zilele noastre, subiect de controverse și de teorii ale conspirației. Există mai multe zvonuri, printre care și unul conform căruia uciderea lui King ar fi fost pusă la cale de serviciile americane de informații.

Mostenirea lasata de Martin Luther King in America

Lui Martin Luther King i s-au acordat postum Medalia Prezidențială pentru Libertate (în 1977) și Medalia de Aur a Congresului SUA (în anul 2004). În 1986, ziua lui de naștere este comemorată în a III-a zi de luni din ianuarie, ca sărbătoare națională în SUA. La mai bine de 50 de ani de la moarte, King rămâne liderul simbolic al luptei Americii pentru egalitate rasială. Aproape fiecare oraș și cartier are o stradă, un parc sau o clădire care poarta numele liderului mișcării pentru drepturile cetățenești.

Moștenirea lăsată de el este însă mult mai complexă. Fără Martin Luther King, SUA ar putea fi și acum o țară a apartheidului (politica de segregare rasială), ca în statul paria Africa de Sud, înainte de eliberarea lui Nelson Mandela din închisoare. Înainte de King, negrii americani nu puteau sta lângă albi în autobuze, nu puteau frecventa aceeași școală, nu puteau mânca în restaurant cu ei. Mișcarea pentru drepturile cetățenești a înlăturat anacronismele rasiale care au bântuit sudul Americii, King aducând drepturile negrilor americani acolo unde unul dintre ei a putut câștiga premiul suprem, și anume – președinția Statelor Unite (Barack Obama).

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor