Miles Davis – Un compozitor și un instrumentist de jazz într-un stil intim și melodic, fără egal

Într-o carieră lungă de cinci decenii, trompetistul Miles Davis a făcut parte, de obicei din avangardă, din fiecare curent important din evoluția jazzului. S-a remarcat încă de la început prin talentul lui interpretativ și printr-o ureche muzicală care l-a ajutat să creeze noi stiluri de jazz, aducând împreună cei mai buni instrumentiști.

Dragilor, înainte de a vă scrie mai multe despre acest om special, trebuie să vă spun că foarte mulți instrumentiști din lumea jazzului care l-au cunoscut și au cântat cu acesta au devenit celebri și i-au dus mai departe moștenirea. Printre celebritățile influențate direct de Miles Davis se numără și John Coltrane, Chick Corea, Red Garland, Kenny Garrett, Herbie Hancock, Keith Jarrett (un pianist excepțional de jazz), John Scofield (un chitarist și un compozitor de jazz, blues, soul, dar și alte stiluri ce mângâie într-un mod plăcut urechea, iar creierul primește o senzație de simpatie, în special dacă ascultăm la o ceașcă bună de cafea), John McLaughlin și mulți alții.

Primele influențe, povestea unui artist unic

Născut în Alton, Illinois, la 26 mai 1926, Miles Davis a crescut în East St. Louis, Illinois, un orășel situat pe malul fluviului Mississippi (un loc minunat de altfel, considerat locul de naștere al muzicii blues). Tatăl său era un dentist cunoscut, cu dare de mână și deținea o fermă în Arkansas.

La vârsta de 13 ani, Miles Davis a primit o trompetă de la tatăl său, care l-a îndemnat să ia lecții cu un prieten pe care acesta dn din urmă îl avea, Elwood Buchnan, un profesor de muzică și trompetist de jazz din St. Louis. Elwood Buchnan a avut o influență profundă asupra lui Davis, încurajându-l să cânte relaxat și fără improvizații, un stil căruia Davis avea să-i rămână fidel.

După ce a intrat la liceul Lincoln, Davis s-a înscris în orchestra școlii și într-un timp foarte scurt a început să cânte cu alte grupuri în afara orelor. În 1944 a avut fantastica ocazie de a cânta cu doi dintre idolii săi – Dizzy Gillespie și Charlie Parker. După terminarea liceului, s-a mutat la New York și a început să studieze la Școala de Muzică Juilliard (o școală celebră fondată în anul 1905 și considerată una dintre cele mai importante școli de teatru, muzică și dans din lume).

Jazz la New York

Miles Davis și-a văzut foarte repede visul pentru care venise la New York, întâlnindu-se cu Dizzy Gillespie și Charlie Parker. Învățând de la acești doi maeștri a petrecut trei ani ca membru în orchestra Parker. În anul 1948, împreună cu Gil Evans (un pianist Canadian-American ce a adus un aport considerabil în mai multe stiluri de jazz, precum cool jazz, modal jazz, free jazz și jazz fusion), și-a înființat propria orchestră formată dintr-un grup inovator de nouă instrumentiști.

Încă de la primele reprezentări artistice, orchestra lui Miles Davis s-a remarcat prin sunetul său revoluționar. Inițial, înregistrările de cool jazz lansate ca single-uri nu au avut un succes deosebit, însă albumul „Birth of the Cool”, ce le-a adunat pe toate într-un singur loc, a devenit unul dintre cele mai reprezentative din istoria jazzului.

Albumul „Birth of the Cool” a fost lansat în luna februarie, în anul 1957, la studiourile de înregistrări Capitol. Cu instrumente neobișnuite și câțiva muzicieni de seamă, muzica a constat din aranjamente inovatoare influențate de tehnicile muzicii clasice, cum ar fi polifonia (o suprapunere coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonioase), și a marcat o dezvoltare majoră în jazz.

Dacă ați citit până aici, înseamnă că sunteți un iubitor al muzicii de calitate și am să vă las atașat albumul pentru a-l putea asculta. Albumul este compus din 11 trackuri, după cum urmează: Move, Jeru, Moon Dreams, Venus de Milo, Budo, Godchild, Boplicity, Israel, Deception, Rocker și Rouge. Vă recomand să ascultați piesele în câști pentru a vă bucura pe deplin de magia instrumentelor.

Schimbările și retragerea lui Miles Davis din lumea muzicii

Pe la începutul anilor ’50, Miles Davis s-a luptat mult cu dependența de droguri (heroina) și a reușit să o învingă, fiind în același timp și foarte productiv din punctul de vedere al muzicii. Popularitatea lui a crescut enorm după evoluția pe scena festivalului Newport, în anul 1955. După Newport, au urmat capodoperele memorabile „Milestones” și „Kind of Blue”.

„Viitorul meu pornește atunci când mă trezesc dimineața. În fiecare zi găsesc ceva creativ de făcut cu viața mea”, Miles Davis.

Între anii ’60 și ’70, Davis și-a reinventat mereu stilul, cu ajutorul unora dintre cei mai buni instrumentiști de jazz ai vremii, printre care și Herbie Hancock, Wayne Shorter și bateristul Tony Williams. Introducând în jazz un sunet mai orchestral și flirtând cu flamenco, Davis Miles a folosit și instrumentele electrice, astfel încât, la începutul anilor ’70, s-a aflat în avangarda fuziunii dintre jazz și rock cu albume precum „Bitches Brew” (lansat la 30 martie 1970 la studiourile de înregistrări Columbia Records).

Din păcate, boala și drogurile au dus la retragerea lui Davis din lumea muzicii undeva prin anul 1975. A revenit pe la începutul anilor ’80 cu un grup mai mic și a continuat să adopte tehnologiile noi, abordând noi genuri muzicale, inclusiv hip-hop, cu albume ca „Tutu” (lansat în studiourile Warner Bros, 1986) și coloane sonore pentru câteva filme.

Din păcate, succesul său nu a mai durat mult, iar iubitorii de jazz aveau să sufere o mare pierdere. Miles Davis a murit pe 28 septembrie 1991 de pneumonie și congestie cerebrală, dar continuă să fie viu în sufletele noastre și să influențeze scena muzicii, depășind cu mult minunatele hotare ale jazzului.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor