Reclamă
Nu este un secret faptul că teatrul a luat naștere în Grecia Antică, arta tragediei a fost prima formă de reprezentație teatrală. Termenul de teatru provine de la grecescul theatron care se traduce prin „locul de unde se vede”. Pentru că spectacolele aveau loc în arene, în mijlocul lor, în locul de unde se vede totul. Caracterul acestor reprezentații era unul sacral, istoric, mersul la teatru era asemănător unei respectări a riturilor religioase.
Totul a început în Atena cu imnurile ditirambice, apoi, treptat, teatrul în sine a devenit unul dintre cele mai importante evenimente sociale. În cadrul reprezentațiilor teatrale erau „narate” unele dintre cele mai importante întâmplări istorice, care marcaseră societatea și cultura greacă antică. Demnitarii altor cetății erau invitați să vizioneze ceea ce am numi astăzi spectacolele de teatru. Cele mai important erau tragediile, primii tragedieni despre care știm sunt Eschil Sofocle și Euripide. Mai jos sunt enumerate cele mai importante mituri care au stat la baza tragediilor grecești scrise de triada numită mai sus.
Reclamă
Tragedia lui Eschil (n. 525 î.Hr. – d. 456 î.Hr.) și mitul atrizilor: Orestia (Agamemnon, Hoeforele și Eumenidele)
De la Eschil ne-a rămas aproape intactă Orestia, trilogia formată din „Agamemnon”, „Choeforele” și „Eumenidele”. Mitul atrizilor începe de la Atreu un rege al Micenei, tatăl lui Agamemnon și al lui Menelau. Care, la îndemnul mamei sale Hippodamia, îl ucide, împreună cu fratele lui Tieste pe Chrysippus, fratele lor vitreg, moștenitorul de drept al tronului. După fapta comisă, Pelopos, tatăl lui Atreu și Tieste, i-a exilat alături de mama lor în Micene.
În Micene exista un berbec cu lâna de aur despre care zeii spuseseră că oricine îl putea stăpâni va domni peste Micene, Hermes îl dăruiește lui Atreu. Dar, Tieste gelos pe fratele lui fură berbecul, ajutat fiind de cumnata lui Aerobe, soția lui Atreu, proclamându-se astfel rege peste Micene. Însă, tronul revine lui Atreu pentru că fratele lui a fost alungat de către micenieni.
În graba sa de a scăpa viu, Tieste îl răpește și pe fiul lui Atreu, pe nume Polysthenes, pe care îl crește astfel încât să ajungă să îl urască pe propriul său tată. Ajuns mare, Polysthenes, este trimis de către Tieste să își ucidă propriul tată, dar nu reușește, Atreu ucigându-și fără să știe propriul fiu. Pentru a se răzbuna pe Tieste, Atreu, îi ucide pe cei doi fii, apoi face un ospăț din trupurile lor la care își invită fratele. Tieste este terifiat când descoperă cumplita răzbunare a lui Atreu, își blestemă fratele și fuge în Epir.
Atreu este pedepsit de zei, abătând asupra cetății o secetă cumplită peste Argolida, pentru a salva poporul trebuie să își primească fratele înapoi. După mai mult timp, Agamemnon și Menelau, fiii săi, îl prind pe Tieste și îl întemnițează în Micene. Atreu îl pune pe Egist să își ucidă propriul tată, dar Egist îl ucide pe Atreu, eliberându-și tatăl, pe când fii lui Atreu, Agamemnon și Menelau, s-au refugiat în cetatea lui Tyndareos, regele Spartei, acesta din urmă îi va ajuta să-și recapete moștenirea.
Peste timp, ajungem în epoca Războiului Troian, purtat de ahei împotriva troienilor pentru că Paris a răpit-o pe Elena, soția lui Menelau. Elena care fusese vrăjită de Hera să să se îndrăgostească de acest tânăr ce o alesese drept cea mai frumoasă zeiță (vezi mărul Discordiei). Agamemnon, fratele lui Menelau luptă în Războiul Troian, dar pentru a ajunge la timp își sacrifică pe fiica sa, Ifigenia. La întoarcerea în Argos (cetate redobândită prin căsătoria cu Clitemnestra) este ucis de către Egist, care, în timpul cât lipsise de acasă o sedusese pe Clitemnestra, soția lui Agamemnon.
Trilogia Orestia, scrisă de Eschil Electra, fiica lui Agamemnon, își convinge fratele, pe Oreste, să răzbune moartea tatălui lor, o răzbunare ce ar fi însemnat uciderea lui Egist și a mamei lor. Oreste se află într-o situație paradoxală, indiferent de alegerea pe care ar fi făcut-o ar fi atras mânia zeilor. Apollo îi ceruse să răzbune moartea lui Agamemnon, pe de altă parte eriniile l-ar fi condamnat pe viață pentru că și-a ucis mama, eriniile fiind Eumenidele (protectoare ale familiei) care îi trag la răspundere pe cei vinovați de matricid. După mai multe cugetări și frământări i-a decizia de a-și răzbuna tatăl, astfel, ajutat de sora lui (Electra) îi ucide pe Egist și Clitemnestra.
Tragedia lui Sofocle și mitul labdacizilor (Oedip Rege, Oedip la Colonos, Antigona)
Mitul labdacizilor i-a naștere cu regele Laios, care conducea cetatea greacă Teba, fiul lui Labdacus, la rândul lui fiul lui Polidorus (fiul cel mare al lui Cadmus și Harmonia). În unele mituri se spune că Laios ar fi fost pedepsit de zei pentru că l-a răpit și violat pe fiul regelui, Chrysippus. Din cauza faptelor sale, Laios a fost blestemat să fie ucis de primul său fiu.
În tragedia lui Sofocle se spune că Laios este blestemat ca fiul său să-l ucidă și apoi să o ia în căsătorie pe mama sa, Iocasta (soția lui Laios). Blestemul s-ar fi abătut asupra lui pe fondul pângăririi ospitalității regelui Pelos. Pentru a evita cumplitul destin, Laios i-a hotărârea să nu facă niciodată copii, o închide pe Iocasta într-un loc în care să nu poate ajunge la ea.
Planul său este deturnat tot de el, într-o zi când se îmbată, se duce în odaia Iocastei, aceasta dă naștere unui băiat după 9 luni (Oedip). Laios încearcă din nou să evite cumplitul destin. Așa că îi spune unui slujitor de-al său să îl ucidă pe Oedip, acesta nu are curajul, Oedip este găsit de un cioban, copilul ajunge în cele din urmă la regele Polibus și la regina Merope, care domneau peste Corint.
Ajuns la maturitate, Oedip, va ori să afle mai multe despre propriul destin, astfel ajunge la Sfinx, Oracolul de la Delphi. Loc în care află de teribilul parcurs hărăzit de zei, înfricoșat de propriile sale acțiuni viitoare, se hotărăște să plece din Corint, fără să știe că Merope și Polibus nu sunt părinții săi biologici. Plecat din Delphi, pe drum, la răscrucea unor drumuri se întâlnește cu un bătrân rege urmat de suita sa. Mândru Oedip îi poruncește să îi facă loc să treacă primul, dar bătrânul rege (Laios) refuză. Moment în care încep să se lupte, Oedip îl ucide pe Laios, apoi se duce în cetatea Tebei, unde se va căsători cu Iocasta, mama lui biologică (acțiune prezentată în Oedip Rege).
După ani de zile, timp în care Oedip și Iocasta au 4 copii (Eteocle, Polinice, Antigona, și Ismena) cetatea Tebei este lovită de o molimă cumplită. Oedip este hotărât să facă tot ce este necesar pentru a-și salva cetatea, de aceea îl trimite pe Creon (fratele lui Iocasta, unchiul și cumnatul lui Oedip) să întrebe Oracolul din Delphi cum pot scăpa de urgia zeilor. Creon îi spune că mânia zeilor s-a abătut asupra Tebei pentru că ucigașul lui Laios nu fusese adus în fața legii.
Oedip nu are nici cea mai vagă idee că el este ucigașul lui Laios (propriul său tată), așa că îl întreabă pe Tiresias, profetul orb, cine este vinovatul. La aflarea răspunsului, Tiresias mărturisindu-i că este ucigașul lui Laios, Oedip nu crede, spune că e doar un complot de-al profetului cu Creon, cel care ar fi vrut să preia tronul teban. Moment în care Iocasta, încercând să-l liniștească, începe să povestească împrejurările morții soțului ei. O situație izbitor de asemănătoare cu actul său făcut în tinerețe față de un bătrân rege.
Oedip are un cumplit presentiment, așa că trimite după servitorul fostului rege teban care supraviețuise acelei confruntări, Dalius. Între timp un slujitor din Corint îl anunță pe Oedip de moartea lui Polibus, regele încă mai speră ca profeția să nu se împlinească, motiv pentru care, încercând să evite întâlnirea cu mama sa (Merope, despre care încă mai credea că este mama lui biologică). Mesagerul trimis de Merope îi spune lui Oedip că nu trebuie să se teamă de profeție pentru că Polibus și Merope nu sunt adevărații săi părinți. Se pare că mesagerul este chiar ciobanul care l-a dus pe Oedip regelui Corintului.
După cele auzite, Iocasta, nu are nevoie de mai multe informații, se retrage nevăzută de nimeni și se sinucide. Oedip încă nu este convins, are nevoie de mărturia singurului martor ocular al uciderii lui Laios. Când realizează cumplita situație în care se află, șocat de împlinirea profeției, Oedip se duce să o caute pe Iocasta, pe care găsește fără suflare, atunci smulge două ace din rochia ei și își scoate ochii.
Așa cum spusese că va face cu ucigașul lui Laios, se autoexilează la curtea regelui cetății Atena, Tezeu. Este însoțit de sora și fiica lui, Antigona. Rămași în cetate, fiii lui Oedip, trăiesc sub aceeași stea a blestemului și ajung să se ucidă între ei pentru dobândirea cetății. Antigona va fi condamnată la moarte ani mai târziu de către Creon pentru neascultare. Despre Antigona am scris mai multe aici. De asemenea, mai puteți citi un articol legat de mitul lui Oedip aici.
Tragedia lui Euripide (n. anii 480 î.Hr.– d. anii 400 î.Hr.) și mitul argonauților și a Lânii de Aur (Medeea)
Despre Medeea e pot spune atât de multe încât devine aproape imposibil de acoperit toată plaja de mituri create în jurul ei. Știm că este mama care și-a sacrificat cei doi fii pentru a se răzbuna pe Iason, de care se îndrăgostise pe când se afla sub vraja lui Eros, fiul Afroditei. Totul începe cu Iason (urmaș al argonauților) care, din dorința de a domni asupra cetății Tesalia, Iason, fiul de drept al regelui din Iolcos. Unchiul său, Pelias i-a ucis frații și a furat tronul. Iason urmează cererea regelui Pelias care, în schimbul lânii de aur, îi promite tronul și pe fiica sa.
Iason cere ajutorul zeiței pentru a pune mâna pe lână, așa că Medeea se îndrăgostește de Iason, astfel aceasta ajunge să își ucidă tatăl și fratele pentru el. Dar, la început Aetius, tatăl Medeei, îi spune lui Iason că îi va da lâna dacă îndeplinește trei dintre poruncile sale. Prima probă eroică este să subjuge taurii care suflă foc și să are un câmp cu ei, pentru îndeplinirea ei primește ajutor din partea Medeei, care îi oferă o cremă magică.
Cea de-a doua probă eroică prevedea ca Iason să ia dinții de dragon și să-i însămânțeze în câmpul pe care îl arase. După ce și-a terminat munca, câmpul a fost umplut cu o armată de războinici. Pe care Medeea i-a nimicit aruncând o stâncă uriașă în mijlocul armatei. Războinicii neștiind cine a aruncat stânca au început să se lupte între ei, astfel nimicindu-se până la unul. Ultima sarcină a fost să ucidă dragonul neadormit care păzea Lâna de Aur.
După încheierea ultimei porunci, Iason și Medeea au fugit împreună, dar tată ei îi urmărea, pentru a-l încetini îl ucide pe fratele ei Absirtus, al cărui corp la dezmembrat și aruncat în apă. Tatăl fiind nevoit să culeagă trupul acestuia pentru a-l înmormânta cum se cuvine. În drumul lor spre Creta s-au oprit pe insula lui Circe, mătușa Medeei, acolo se afla uriașul de bronz Talos. Acesta avea doar o venă prin care curgea sângele zeilor, numit ichor. Pentru a scăpa cu viață, Medeea, îndepărtează cuiul care ținea sângele în vena uriașului, acesta sângerează până la moarte.
În aceeași călătorie cei doi se căsătoresc, înainte de uciderea uriașului Talos. Aproape de cetate, marea este cuprinsă de ceață, pentru a ajunge în siguranță, Iason îi cere zeului Apollo să le lumineze calea, zeul ascultă rugăciunea lui Iason și împrăștie ceața. Ajunși în Iolcos, Medeea îl ucide pe regele Pelias.
Odată ce Pelias a fost înlăturat tronul devine vacant, Medeea îi oferă cale liberă lui Iason să preia tronul. Cei doi au domnit ca Rege și Regina asupra cetății Iolcos și, mai târziu, Corint.
Cu toate acestea, Iason s-a săturat de compania Medeei și a căutat împlinirea în brațele unei alte femei. Cine a fost această altă femeie variază de la povestire la povestire, dar de obicei este Glauce sau Creusa, întotdeauna identificată drept fiica lui Creon, regele Corintului. Când Iason a decis să o părăsească Medeea și să se căsătorească cu Glauce (într-una dintre versiunile mitului), Medeea îi trimite logodnicei soțului ei o rochie de mireasă pe care o otrăvise. Când își probează rochia, Glauce constată că venele încep să-i ardă, apoi este cuprinsă de foc, la fel este și Creon când încearcă să-și ajute fiica, astfel mor amândoi.
Medeea, pentru a-și împlini răzbunarea până la capăt îi ucide și pe cei doi copii pe care îi avea cu Iason, în templul Herei. Înainte de a face rost de un car pe care zeul Helios i-l dăruise – un car condus de dragoni înaripați – reușind să plece nevătămată.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
