Muntele Fuji, simbol național și loc de pelerinaj în Japonia

Muntele Fuji (Fujisan) este simbol național în Japonia și cel mai înalt munte din țară. În Șintoism, vulcanul Fuji este considerat kami (spirit sacru). Pentru adepții religiei Shinto, urcarea Muntelui Fuji este un act de pelerinaj. Aici putem descoperi sanctuare, izvoare, peșteri și cascade. Muntele a fost inclus în Patrimoniul UNESCO în anul 2013. În acest articol, vom oferi detalii despre Muntele Fuji.

Deși este considerat un singur munte, Fuji este format din trei vulcani diferiți. Este situat pe insula Honshu, la granița dintre prefecturile Shizuoka și Yamanashi. Se află la 100 de kilometri de Tokyo și poate fi văzut din blocurile orașului în zilele senine. Are o înălțime de 3.776 metri și conține cinci lacuri. Vulcanul Fuji nu mai este activ, ultima erupție având loc în anul 1708 d.Hr. În perioada 781 – 1708 d.Hr., au fost înregistrate 17 erupții.

Muntele sacru

Poporul Ainu, locuitorii indigeni din Japonia antică, credeau că Fuji este un munte sacru. Cel mai probabil, numele „Fuji” provine de la Fuchi, zeul focului pentru poporul Ainu. În budism, muntele este considerat sfânt și a devenit o destinație pentru asceți (shugendo) începând cu secolul XII d.Hr. Oamenii care caută „renașterea” în inima muntelui împărtășesc convingeri budiste, taoiste și animiste sau nu au apartenenţă religioasă.

În secolul XV d.Hr., apare un mit care asociază Muntele Fuji cu Konohanasakuya–hime, The flower-blossom princess (Prințesa florilor de cireș). În religia Shinto, Muntele Fuji este foarte important: conține opt altare mari construite la poalele muntelui și sute de altare mai mici. În 806 d.Hr., este construit Fujisan Hongu Sengen Taisha, cel mai important altar Shinto. Clădirea actuală are două etaje și datează din 1604 d.Hr. Locul este foarte cunoscut pentru cei 500 de cireși care înfloresc în luna aprilie.

În secolul XII d.Hr., este construit altarul Kawaguchi Asama, pentru a potoli furia vulcanului după erupțiile din acel secol. În 1149, lângă vârf este construit templul Dainichiji, unde se găsește și un „torii”(poartă sacră). Altarele din Muntele Fuji sunt diferite de altarele șintoiste, în sensul că nu au o clădire (honden) în care să se afle goshintai (reprezentarea fizică a spiritului sacru) deoarece însuși muntele întruchipează acel spirit. În vremea împăratului Keiko (71-130 d.Hr.) este construit altarul Kitaguchi Hongu Fuji Sengen Jinja. În 1718, altarul este reconstruit, după erupția vulcanică din 1708. Are o poartă sacră de 18 metri înălțime, cea mai mare din Japonia. La fiecare 60 de ani, poarta este reconstruită, de fiecare dată mai înaltă. Oamenii preferă să pornească din acest punct pentru a ajunge în vârf.

Loc de pelerinaj

Urcarea Muntelui Fuji este un act de pelerinaj care a devenit popular din secolul XV. Pentru că este un loc sacru, oamenii erau însoțiți de un călugăr sau un preot-ghid (Oshi). Înainte de 1945 d.Hr., femeilor nu li se permitea să urce deoarece erau considerate impure (kegare) în religia Shinto. Există cinci drumuri de urcare și zece popasuri. Urcarea durează 4-8 ore și se face în iulie sau august, când zăpada din vârf s-a topit. Aproape 400.000 de oameni urcă Muntele Fuji în fiecare an, cei mai mulți dintre ei urcând noaptea pentru a prinde răsăritul în vârful muntelui. Este considerat un semn de bun augur.

În secolul XV d.Hr., mitologia asociază Muntele Fuji cu Konohanasakuya-hime, Prințesa florilor de cireș. Conform cărții Kojiki, compilată în 712 d.Hr., prințesa era fiica lui Oyamatsumi no kami, zeița muntelui care a coborât pe pământ, devenind soția lui Ninigi no mikoto, primul rege legendar al Japoniei și nepotul zeiței soarelui, Amaterasu. Prințesa florilor de cireș devine zeița Muntelui Fuji. Există două peșteri formate de erupțiile vulcanice. Adepții cultului zeiței, numit Sengen, trec printr-un ritual de renaștere spirituală.

În secolul XVII d.Hr., Hasegawa Kakugyo fondează secta Muntelui Fuji, care consideră că muntele este sursa existenței. Secta a fost populară în secolul XVIII, perioadă în care au fost construite 86 de loji. Kakugyo, fondatorul sectei, a spus că a văzut spiritul muntelui în timp ce medita într-una din peșterile sale. Alte locuri sacre sunt Izvoarele Oshino Hakkai, apele unui râu subteran, și Cascadele Shiraito, alimentate de topirea zăpezii.

Se consideră că spiritele strămoșilor se adună pe Muntele Fuji. Acestor spirite le sunt adresate rugăciuni, pentru a proteja oamenii de erupții vulcanice și incendii. Dacă muntele apare în visul cuiva, este considerat un semn care aduce noroc. În afară de altarele construite în munte, în Japonia există peste 13.000 de altare dedicate Muntelui Fuji iar multe dintre ele au replici la scară mică ale muntelui. Adepților care nu pot urca muntele real, li se oferă un pelerinaj simbolic.

Inspirația artiștilor

Muntele Fuji este o sursă de inspirație pentru artiști. În secolul VIII d.Hr., Manyoshu scrie multe poezii dedicate muntelui. În 909 d.Hr., apare Taketori Monogatari, „Povestea tăietorului de bambus”, cea mai veche operă de ficțiune japoneză, decorul multor povești medievale. Muntele apare și în multe poeme haiku scrise de renumitul poet japonez Matsuo Basho (1644-1694 d.Hr.).

„În țara lui Yamato,

Este comoara noastră, zeul nostru tutelar.

Nu ne obosesc niciodată ochii pentru a privi în sus

Până la vârful înalt al Muntelui Fuji” (Basho)

Muntele Fuji a fost reprezentat de artistul Katsushika Hokusai (1760-1849 d.Hr.) care a făcut seria „Treizeci și șase de vederi ale muntelui Fuji” prin tehnica imprimării pe blocuri de lemn (ukiyo-e). Una dintre imagini, „Beneath the Wave of Kanagawa” este una dintre ele mai cunoscute opere de artă japoneze. Artistul Utagawa Hiroshige (1797-1858 d.Hr.) a făcut seriile de imprimeuri „O sută de vederi ale muntelui Fuji” și  „Cincizeci și trei de stații ale drumului Tokaido”. De asemenea, Muntele Fuji apare pe bancnota de 1000 de yeni.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa