Reclamă
Nihon shoki, numit și Cronicile Japoniei, este a doua cea mai veche carte de istorie a Japoniei. Include înregistrări istorice și mituri despre originea țării și a familiei imperiale. Miturile moderne se bazează pe Kokiji și Nihon shoki care sunt și textele de bază ale religiei Shinto. În acest articol, vom oferi detalii despre Nihon shoki.
Despre Nihon shoki
Mitologia japoneză explică originea divină a familiei imperiale. Împăratul Japoniei este numit „tenno” care se traduce „împărat ceresc”. Nihon shoki este un text care ne ajută să înțelegem mai bine relația dintre șintoism și politică. Opera a fost terminată în 720 d.Hr., sub domnia Prințului Toneri. Textul Kojiki este publicat în 712. Nihon shoki a fost scris într-o epocă de conflicte în jurul Japoniei. Kojiki stabilește descendența divină a familiei imperiale, justificând conducerea acesteia. Conține basme populare, obiceiuri, tradiții și elemente mitologice, cu scopul de a susține autoritatea imperială. Pune accent pe unitatea culturală al cărei centru este familia imperială, stabilind o identitate națională.
Reclamă
Prințul Toneri
Include înregistrări care se referă la diplomația străină, perspectivele internaționale, oferă detalii despre politica interna, despre delegațiile chineze și coreene. Prezintă cultura indigenă chineză și budismul, acoperind epoca legendară a Împăratului Jito. Cartea este cronologică și conține 30 de volume la care se adaugă un tabel genealogic care s-a pierdut între timp. Nihon shoki este prezentat Împărătesei Gensho, al 44-lea conducător al Japoniei. Prințul Toneri a supravegheat scrierea operei, fiind editor principal. Era fiul Împăratului Tenmu (631-686), al 40-lea lider al Japoniei și primul care a primit titilul „tenno” care înseamnă „împărat ceresc”. Temmu a domnit în perioada 672-686 iar Nihon shoki este singurul document care vorbește despre viața sa.
Împăratul Tenmu
În vremea Împăratului Kinmei, al 29-lea împărat japonez, budismul a fost importat prin Coreea în anul 538. Sunt adoptate Teiki (genealogia imperială) și Kuji (tradițiile orale din istoria clanurilor), texte care nu mai există. În anul 620, Prințul Shotoku și Soga no Umako scriu Tennoki, o genealogie asemănătoare cu Teiki, și Kokuki sau Istoria națiunii. În 645, în timpul incidentului Isshi, casa lui Soga no Emishi este incendiată, având operele Tennoki și Kokuki în interior. Textul Kokuki a scăpat dar după o perioadă nu s-a mai auzit de el. Scrierea operelor a fost reluată de urmași.
Împăratul Kinmei
În secolele VI și VII, Coreea este împărțită în regatele Goguryeo, Paekche și Silla. Dinastia chineză Sui care a fost fondată în 581, dorea să ocupe peninsula coreeană. A încercat trei invazii fără succes în Goguryeo. În 618, dinastia Sui este înlocuită de dinastia Tang care intervine în afacerile Coreei. Regatul Silla se aliază cu dinastia Tang și învinge Regatele Paekche și Goguryeo. Silla este înfrânt în 660, în lupta de la Hwangsanbeol, când armata Paekche cere ajutorul Japoniei. Prințul Naka no Oe (viitorul Împărat Tenji) a trimis 170 de nave și 47 de mii de soldați.
Conform Nihon shoki, până în 663, peste 400 de nave japoneze s-au pierdut în conflicte și mulți oameni din Paekje au venit în Japonia, aducând elemente de cultură și tehnologie. În septembrie 663, armata japoneză și refugiații Paekche se retrag în Japonia. Retragerea marchează ruperea relațiilor dintre Japonia și Coreea. Înfrângerea militară afectează Japonia care se confruntă cu presiuni din partea liderilor străini. Țara face eforturi în stabilirea identității naționale. Numele „Wa”devine Nippon (Japonia) iar numele conducătorului, Daiou (Marele Rege) devine Tennou (Împărat).
Este adoptată guvernarea centralizată, după modelul dinastiei chineze Tang. Au fost compilate istoriile naționale în stil chinezesc iar Nihon shoki avea scopul să arate puterea Japoniei care se baza pe familia imperială și pe aristocrație. Nihon shoki stabilește domnia Împăratului Temmu și descendența sa. Textul a fost scris într-un stil modern și avea un public general în momentul publicării. Editorii Kojiki au încercat să unească tradițiile orale într-un singur text.
Structură
Dintre cele 30 de volume Nihon shoki, 25 de volume sunt împărțite în două părți. Conțin domniile Împăraților Temmu și Jitou și epocile mitologice. Se consideră că a fost scris într-o chineză pură dar cercetătorii moderni au detectat aplicații greșite ale caracterelor chinezești. Regele Seong al regatului Paekche din Coreea menținea legăturile diplomatice cu Japonia și China. Nihon shoki consemnează că regele Seong ii dedică o statuie lui Buddha în 552. Nihon shoki este un text cronologic, cu excepția epocilor mitologice. Pentru datare, au fost folosite două calendare ale Chinei: Genka reki și Gibo reki.
Nihon shoki începe cu elemente mitologice care nu au referințe istorice, continuând până la Japonia contemporană. Înregistrează domniile împăraților Tenji, Jito și Temmu. Pune accent pe virtuțile împăraților buni și pe greșelile împăraților răi. Conține mituri, interacțiuni cu China și Coreea și evenimente recente. Nihon shoki este scris în limba chineză clasică, limbă folosită în toate documentele oficiale din acea perioadă. Este greu de citit și de înțeles pentru un japonez, exceptând pasajele de poezie, deoarece a fost scris într-o chineză pură. La un an după publicare, sunt inițiate prelegerile Shoki-kouen care durează câțiva ani, prin care opera este prezentată publicului. Notele textului conțincuvinte din limba coreeană antică, o adevărată comoară pentru savanții din sfera lingvistică.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
