Nirvana, cea mai înaltă realizare spirituală

Nirvana (Nibbana=stingere) se referă la stingerea mâniei, amăgirii și lăcomiei. Este eliberarea supremă din budism și este înțeleasă ca sfârșitul suferinței. Buddha o descrie ca fiind renunțarea la mânia, pofta și dorința care contaminează mintea. Nirvana dizolvă cauzele karmei care țin ființele captive în roata samsarei, tărâmul iluziei și al dorinței. În acest articol vom oferi detalii despre nirvana, cea mai înaltă realizare spirituală.

Definiție

Un pasaj din Samyutta Nikaya (scriptură budistă) descrie nirvana în felul următor: „țărm îndepărtat, subtil, foarte greu de văzut, neîmbătrânit, stabil, nedezintegrat, nemanifestat, pașnic, nemuritor, sublim, distrugerea dorinței, puritate, libertate.” Definițiile nirvanei spun mai degrabă ceea ce nu este nirvana, arătându-i natura inefabilă (care nu poate fi exprimată în cuvinte). Buddha nu încurajează speculațiile pe această temă, inclusiv întrebările privind starea ființei iluminate după moarte. Astfel de întrebări sunt inutile atunci când vrem să atingem iluminarea.

Buddha o numește „elementul necondiționat” care nu este supus legii cauză-efect (karma). Este „încetarea devenirii” și nu este un loc, ci inversul samsarei, ignoranța. Nirvana nu este existența plină de atașamente în care trăiește omenirea și nu are început sau sfârșit. Nu este duală, motiv pentru care, în lipsa contradicției, nu poate fi descrisă în cuvinte. Nu este formată din părți diferite unele de altele și nu este o stare subiectivă a conștiinței.

Doctrina budistă spune că mintea eliberată nu se mai agață de lucruri. Este sfârșitul ignoranței și are conotații pozitive, de liniște și pace. Ignoranța este cea care perpetuează întruparea sufletului uman într-o formă de existență, țînându-l captiv în roata reîncarnării. Samsara înseamnă în primul rând ignoranță și dorință. Nirvana nu este o destinație, este un adevăr care trebuie realizat pentru a obține eliberarea.

În budism, parinirvana înseamnă „extincția completă” și este nirvana finală, cea care este atinsă după moartea ființei care a atins iluminarea (bodhi) în timpul vieții. Este eliberarea din roata samsarei, ciclul morților și renașterilor. Este dizolvarea formei, percepției, sentimentului, construcțiilor mentale și conștiinței. Când o ființă umană care a atins nirvana moare, moartea ei se numește „parinirvana”, cu sensul de moarte completă și oprirea renașterii. Budismul spune că nirvana este scopul final și sfârșitul existenței în roata samsarei. Este sfârșitul devenirii care nu ne permite să fim cu adevărat. Starea unei persoane care a atins parinirvana nu poate fi explicată pentru că nu seamănă cu nicio experiență pe care omul ar pute să și-o imagineze.

Budismul Mahayana

În budism, termenul Mahaparinirvana înseamnă „nirvana mare și completă” și se referă la starea supremă a nirvanei, cea mai înaltă pace și fericire veșnică pe care o poate atinge o ființă iluminată după moarte, atunci când elementele care constituie corpul și mintea se varsă și rămân doar elementele spirituale. De asemenea, poate face referire și la starea spirtuală atinsă în timpul vieții de către un Buddha (ființă trezită, iluminată). În textul sacru Mahayana, numit „Mahayana Mahaparinirvana Sutra”, Buddha ne învață că „Mahaparinirvana” este diferită de nirvana obișnuită, fiind  o stare perfectă în care ființa se trezește la sine, etern, fericire și puritate. Atunci, sinele adevărat al ființei trezite se poate discerne. Buddha a fost în roata samsarei, apoi a atins nirvana și s-a eliberat din ciclul renașterii, astfel încât să fie o dovadă pentru toată lumea că scopul final este posibil de realizat.

Budismul Mahayana definește nirvana ca fiind opusul samsarei. Primele învățături ale școlii Mahayana spun că nirvana și samsara sunt două aspecte ale aceleiași realități. În timpul lui Nagarjuna (secolul II d.Hr.), fondatorul acestei școli budiste, se considera că nirvana și samsara făceau parte din aceeași sferă. Școala Theravada face din antiteza samsara-nirvana punctul de plecare în calea spre eliberare. Această dihotomie determină realizarea supremă, trascederea samsarei și eliberarea atinsă în nirvana. Budismul Theravada începe cu dualitatea samsara-nirvana, considerând această antiteză o lecție pregătitoare înainte de realizarea supremă a non-dualității. Pentru Buddha, samsara și nirvana, suferința și încetarea ei, sunt diferite.

Mahaparinirvana Sutra

Natura nirvanei este discutată în Sutra Mahaparinirvana sau Sutra Nirvana, sutra pe care Buddha a rostit-o în ultima zi a vieții sale. Budismul Mahayana descrie nirvana în termeni pozitivi, ca fiind sfera Sinelui Adevărat. Mahanirvana sau „Marea Nirvana” este echivalentă cu realizarea inefabilă a sinelui, neschimbată, fericită și nemuritoare pe care a atins-o Buddha, un mister care nu poate fi descris în cuvinte, cunoscut în deplinătatea lui doar de către o ființă iluminată.

În Mahaparinirvana Sutra, Buddha enumeră atributele nirvanei, care includ realitatea ultimă a Sinelui care nu trebuie confundat cu ego-ul lumesc. Este vorba despre cele opt atribute: încetarea, frumusețea, adevărul, realitatea, eternitatea, fericirea, sinele și puritatea desăvârșită. Samsara este Non-Sinele iar Marea Nirvana este Sinele. Natura inerentă a nirvanei există acum pentru că este primordială. Dacă nu ar fi existat de la început, nu ar fi fost pură și nu ar fi existat în natură.

Chiar dacă Buddha există sau nu, natura nirvanei este intrinsecă (independentă, care există prin sine însăși). Ființele umane nu văd acest lucru din cauza întunericului suferinței. Ființa conștientă aprinde lumina intuiției și percepe sinele, fericirea, puritatea și eternitatea nirvanei. Ființa care atinge nirvana nu dispare, ci are loc doar stingerea ego-ului lumesc, trecător și predispus la suferință. Ființa iluminată nu îmbătrânește, nu moare, nu piere.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa