Reclamă
„Spre sfârșitul Primului Război Mondial, este pe punctul de a începe cea mai mare luptă a unei tinere franțuzoaice, Mathilde, care a fost anunțată că logodnicul ei, Manech, este unul dintre cei cinci soldați răniți care au fost condamnați de Curtea Marțială și puși să fie omorâți pe linia frontului. Refuzând să accepte pierderea pentru totdeauna a iubitului ei, Mathilde pornește într-o călătorie extraordinară pentru a descoperi ce se întâmplase de fapt cu logodnicul ei”.
Sebastien Japrisot s-a născut pe 4 iulie 1931, în Marsilia, Franța, și a fost autor, scenarist și regizor. Se pare că iubirea față de scris a venit destul de repede, la vârsta de doar 17 ani publicând primul său roman. A scris patru romane de ficțiune în întreaga sa carieră, iar „O logodnă foarte lungă” este ultima carte semnată de autorul francez. Stilul său literar a fost comentat de mai multe nume celebre, printre care Martin Hurcombe și Simon Kemp. Primul susține că operele lui Japrisot sunt definițiile suspansului, toate cele patru cărți având la baza lor o crimă, în jurul căreia se desfășoară acțiunea. Romanele sale „sunt povestite sau focalizate prin intermediul unor personaje a căror perspectivă restrânsă asupra evenimentelor pe care le trăiesc ține cititorul în mod egal în întuneric până când vine momentul revelației pentru amândoi”, susține Kemp.
Reclamă
Romanul a apărut pentru prima dată în anul 1991 și a fost scris în patru ani. Conform destăinuirilor autorului, subiectul și modul în care decurge acțiunea a fost gândit în două decenii, cartea fiind extrem de detaliată și misterioasă, scrisă sub forma unei investigații. În România, cartea a apărut în 2018 și face parte din colecția Babel, oferită de Editura Nemira. Romanul are 323 de pagini, iar traducerea îi aparține Mihaelei Stan.
Prezentat ca un roman de dragoste, paginile cărții ne poartă mai degrabă spre o dramă de război
„O logodnă foarte lungă” este prima carte pe care o citesc de la acest autor și sinceră să fiu am fost surprinsă atunci când am început să descopăr care este de fapt adevăratul subiect al romanului. Titlul și descrierea pe scurt a cărții m-au făcut să mă gândesc la o poveste de dragoste, însă cartea este de fapt o dramă de război. Fascinată de această lume și de mister, am stat cu sufletul la gură să descopăr ce se întâmplă în cele din urmă cu eroii noștri. Am călătorit imaginar alături de Mathilde și am trăit fiecare nouă informație. Iubitoare de romane polițiste, am simțit că totul pare mai degrabă o investigație decât o poveste de iubire.
Am fost pierdută la început în detalii, fiind prezente multe nume și porecle după care soldații erau cunoscuți pe front. Personal, am obiceiul ca atunci când citesc o carte să mă pierd printre detalii sau pentru câteva fracțiuni de secundă să mă gândesc ce aș face eu în locul personajului principal. De data aceasta nu prea am reușit să mă pun în papucii Mathildei pentru că sunt extrem de multe informații, iar dacă ratezi ceva, nu mai înțelegi nimic din ceea ce urmează. Mă așteptam la mai multe scene romantice, în care tânăra eroină să își plângă logodnicul pierdut pentru totdeauna, însă lucrurile nu au stat deloc așa. Am avut parte de multe crime, cruzime și modul în care se pot schimba lucrurile în doar câteva secunde.
Erorile războiului și tot ceea ce se întâmplă pe tranșee m-au făcut să fiu extrem de captivată de această carte și să nu o mai las din mână până când nu aflu dacă Manech trăiește sau a murit cu adevărat. În mintea mea au apărut întrebări cu privire la efectele Războaielor Mondiale în viața oamenilor. Câte femei au rămas văduve și nu au avut curajul să pornească în aventura vieții lor, să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat? Mathilde a avut curajul să facă asta, deși era o tânără cu un handicap locomotor. Moștenirea lăsată de părinții ei a ajutat-o să aibă resursele necesare călătoriilor care au urmat pentru a afla ce s-a întâmplat cu logodnicul ei.
Romanul lui Sebastien Japrisot a devenit și subiectul unui film care poartă același nume. De multe ori, atunci când văd un film regizat după o carte pe care am citit-o deja, rămân cu un gust amar. De data aceasta însă lucrurile au stat diferit. Pentru că în roman sunt prea multe detalii, multe dintre scene au am reușit să le vizualizez cu ochii minții. Filmul oferit de Netflix m-a ajutat să completez oarecum cartea și să le adaug pe ambele la lista de preferate.
„O logodnă foarte lungă”, recenzie
Romanul debutează destul de dur, în mijlocul tranșeelor, cu cinci soldați legați. Ni se prezintă numele real al fiecăruia și activitatea pe care o avea înainte de a fi luat în război, dar și acțiunea care le-a adus condamnarea la moarte. Toți cei cinci soldați au încercat să se automutileze în speranța că vor fi lăsați să plece acasă. Fiecare a găsit câte o metodă diferită de a se împușca în mână, sătui de toate ororile pe care le vedeau zilnic. Din păcate, această practică a început să fie din ce în ce mai populară pe câmpul de luptă, așa că cei care își făceau rău singuri erau condamnați la moarte. Mulți erau împușcați pe loc, însă aceasta nu a fost și soarta celor cinci, care erau condamnați la moarte într-un mod mult mai dur. Ei au fost aruncați între tranșee, în gura puștilor nemților, fără nici un fel de apărare. Printre cei cinci soldați condamnați la moarte se afla și Manech, logodnicul Mathildei.
Cinci cadavre au fost găsite în acea zonă, așa că în acte au fost trecute numele celor cinci soldați condamnați la moarte. Eroina noastră a primit o scrisoare oficială în care era anunțată de decesul iubitul ei logodnic, însă ea nu simțea că acesta nu mai exista. S-a ambiționat și a pornit în căutarea lui. Totul pare mai degrabă un capriciu sau încercarea de a se împăca cu ideea, însă informațiile pe care le va afla o vor face să înțeleagă că sentimentele sale pentru Manech erau extrem de puternice. Mathilde începe să caute familiile celorlalți patru soldați, dar și alte persoane care se aflau în acea perioadă în zona Bingo Crepuscul.
Poveștile de pe front pe care le află tânăra nostră eroină o tulbură și îi dau totodată speranța că iubitul ei este viu. În perioada în care încerca să descopere cât mai multe informații, implora parcă să obțină un semn divin. Mereu spunea că dacă în câteva minute se va întâmpla ceva anume, înseamnă cu iubitul ei este în viață și se vor îmbrățișa din nou. Finalul romanului „O logodnă foarte lungă” a fost o adevărată surpriză. Atunci când nu te mai așteptai să se întâmple ceva, totul se clarifică, iar Mathilde are parte de cele mai profunde sentimente din viața sa. Dacă Manech trăiește sau nu, vă las pe voi să aflați.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
