Reclamă
„Inima îmi bătea, pielea îmi era udă, pipăiam peste tot prin pat. Răceala și golul din locul lui răspundeau chemării mele. Cu toate acestea, Colin era acolo, mă săruta, buzele lui îmi atinseseră pielea de pe gât, coborâseră prin spatele urechii până la umăr. Respirația lui pe ceafa mea, cuvintele șoptite, picioarele noastre înlănțuite. Am dat cearșafurile la o parte și mi-am lăsat picioarele goale pe parchet. Apartamentul era scăldat în luminile orajului. Scârțâitul lemnului sub pașii mei mi l-a amintit pe cel stârnit de piciorușele Clarei care alerga la ușă când auzea cheia lui Colin în broască.”
Agnès Martin-Lugand este o romancieră franceză, născută în 1979 la Saint-Malo. A lucrat o bună perioadă de timp ca psiholog, apoi și-a dedicat viața scrisului. „Oamenii fericiți citesc și beau cafea” este primul ei roman, lansat inițial în mediul online, în mod independent. El a fost publicat în decembrie 2012 pe platforma Kindle Amazon, iar iubitorii de romane și tragedii l-au remarcat imediat, fiind în scurt timp extrem de popular. Editura Michel Lafon a devenit interesată de acest roman, așa că i-a propus autoarei debutul în lumea editorială tradițională. În 2013, romanul iese de sub tipare și este vândut în peste 30.000 de exemplare doar în Franța. După un așa succes, era imposibil să nu fie tradus și în alte limbi, iar România îl prezintă pe piața literară în 2016, la Editura Trei, tradus de Carmen Otinela Spînu.
Reclamă
Romanul este scris într-o manieră destul de ușoară, fără expresii prea complicate. Putem spune că este asemănător cu clasica poveste de dragoste dintre un bad boy și o fată naivă, însă puțin diferit la început. Deși m-a captivat șirul evenimentelor, totuși ceva nu a fost chiar pe placul meu. Agnès Martin-Lugand nu este genul de autor care să îți ofere toate detaliile legate de persoane, locuri sau sentimente. Mi-ar fi plăcut să simt durerea simțită de eroina noastră la începutul aventurii. Este o poveste din care avem multe de învățat pe plan psihologic, iar șirul evenimentelor ne arată modul în care omul poate trece de la suferință la extaz și viceversa. Având în vedere profesia de psiholog a autoarei, detaliile legate de relațiile dintre oameni sunt puse sub umbra evenimentelor.
„Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, recenzie
Diane este eroina noastră, o femeie împlinită pe toate planurile. Cel puțin așa ne lasă impresia la început, când ne este prezentată în sânul familiei, alături de soțul ei Colin și fiica lor Clara. Din păcate, cei doi au avut un accident de mașină în care ambii au murit, iar Diane rămână singură, alături de ea fiind bunul ei prieten Felix. În primul capitol lucrurile par să se desfășoare cu o viteză uluitoare. Dacă la început avem prezentată familia fericită, la scurt timp autoarea ne duce în abis și suferință. Povestea se mută la un an distanță, când eroina ne este prezentată ca o femeie fără dorință de a trăi.
Moartea celor dragi, mai ales a persoanei iubite sau a propriului copil, ne duce în diverse stări. Diane era în depresie și refuza să accepte că familia ei nu mai era lângă ea. Purta hainele soțului, folosea parfumul lui și își spăla părul cu șamponul de căpșuni a fiicei sale. Nu părăsea apartamentul în care au locuit împreună și se depărtase de toată lumea, inclusiv de părinții ei. Singurul a cărei prezență o tolera era Felix, bunul ei prieten și asociat. Durerea pierderii celor doi a fost extrem de mare, însă după un an în care nu fusese niciodată la cimitir, a decis că viața ei trebuie să se schimbe.
Felix a fost cel care a determinat-o să ia această decizie. I-a propus o vacanță, însă ea a preferat să plece singură, într-un loc îndepărtat și izolat. A ales Irlanda, loc în care răposatul ei soț ar fi vrut să meargă împreună. Și-a făcut bagajele și nimic nu o făcea să renunțe la ideea ei de a pleca departe și singură. Nimeni nu o credea în stare să se descurce pe cont propriu, pentru că niciodată în viața ei nu reușise să facă acest lucru. Mutarea în Irlanda îi schimbă perspectiva asupra vieții și povestea începe să capete și puțin amuzament. Vecinul ei era o persoană extrem de rece, care nu își dorea compania nimănui. În această privință se asemănau puțin, iar clinciurile dintre ei i-a adus în punctul în care să aibă sentimente unul pentru celălalt.
Titlul romanului este pus doar pentru a atrage?
Probabil vă întrebați de ce autoarea a ales titlul „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”. Ei bine, cel mai probabil este ales pentru a atrage puțin curiozitatea, însă este legat de pasiunea eroinei pentru cărți și cafea. Își dorea o cafenea literară, iar răposatul ei soț și părinții au ajutat-o să își transforme visul în realitate. Cu toate acestea, acțiunea nu se petrece deloc în cafenea, ba chiar se mută în totalitate din Paris. Felix se ocupă de afacere și insistă ca prietena lui să i se alăture din nou, însă fără succes.
Diane merge o singură dată la cafenea, de unde își alege câteva cărți pentru călătoria în Irlanda. Nici pasiunea eroinei pentru lectură nu ne este prea mult prezentată. La începutul șederii sale în noua țară o avem prezentată cufundată în lectură și cam atât. Cafea bea destul de des și la orice oră din zi sau din noapte, însă alături de ceașca cu licoare maronie nu era o carte, ci mai degrabă un pachet de țigări. Atât Diane, cât și Edward, vecinul ei, ne sunt prezentați adesea cu țigara între buze. Pe lângă acest obicei nesănătos, în roman întâlnim și destul de des ideea de beție ca tratament pentru durerile sufletești.
Romanul se termină puțin în aer și îți lasă o doză de enervare pe deciziile luate de Diane, cu toate acestea, există și o continuare: „Viața e ușoară, nu îți face griji”. În curând vom reveni cu o recenzie și pentru cea de-a doua parte, pentru a vedea unde o poartă pașii pe eroina noastră greu încercată de viață.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
