Reclamă
Portocala mecanică o operă care vorbește despre imposibilitatea exprimării sexuale. Este un roman care surprinde foarte bine etosul anilor 1960. Decada în care sexualitatea era o formă de explorare a mai multor forme de libertate. Plotul reușește cu ușurință să te atragă într-o lume haotică, dar cu o semnificație mai profundă. O comedie neagră care te face să privești lumea altfel.
Cum ar fi un om dacă tot ce este în el rău ar fi dat la o parte? Cât din personalitatea lui mai rămâne intact? Cine suntem noi fără furie sau greșelile noastre? Premisa fundamentală este încă un subiect asupra căruia putem medita la nesfârșit. Un tânăr „droog” numit Alex, interpretat genial de Malcolm McDowell, implică o gașcă de delincvenți în acte de violență grotescă. Iar totul va fi pus pe seama lui atunci când este capturat și obligat să suporte o tortură ca formă de remediere clinică.
Reclamă
În cele din urmă, Alex este supus unui tratament controversat coordonat de doctorul Brodsky (Carl Duering), care a fost inspirat într-o oarecare măsură de fiziologul rus Ivan Pavlov. Inventatorul celebrului experiment care implică dresarea clasică a câinilor. Cunoscut și sub denumirea de Pavlovian sau condiționat respondent. Este un proces de învățare în care un răspuns înnăscut la un stimul puternic ajunge să fie determinat ca răspuns la un stimul anterior neutru. Acest lucru este obținut prin împerecherea repetată a stimulului neutru cu stimulul puternic.
Atacul cutremurător la care este supus constă în reprogramare. Este pus la vizionat filme supărătoare ca terapie pentru violența lui. Acesta, cu pleoapele tăiate larg deschise și lubrifiate, după un principiu mai vechi de ochi pentru ochi, urmărește o scenă cu adevărat îngrozitoare. Însă utilizarea lui Beethoven pe coloana sonoră îl determină pe Alex să nu se înfurie.
Portocala mecanică: despre imposibilitatea exprimării sexuale
Portocala mecanică este un roman științifico-fantastic, o distopie din 1962 scris de Anthony Burgess. Are o puternică semnificație filosofică, existențialistă din care reiese că haosul social este de fapt adevăratul mod de a cultiva umanitatea. Atunci când omul este obligat să fie perfect, unde mai este simțirea, ce anume te mai face uman? Portocala mecanică a fost ecranizată de Stanley Kubrick în 1971, într-un film care îi are în rolurile principale pe Malcolm McDowell, Patrick Magee.
Sursa: ayakashi
Filmul prezintă necesitatea violenței într-o societate, se exprimă clar împotriva unui puritanism artificial. Pentru el toate aspectele negative sunt absolut necesare dezvoltării umane. Atât timp cât omul nu poate alege pentru sine devine inuman. Ambele opere, cartea şi filmul au o importanță esențială pentru mesajul său de natură axiologică. Fiecare în parte oferind câte o perspectivă asupra necesității diversității și libertății pentru formarea unui om real. Când Alex este trădat de prietenii lui, este prins de poliţie și condamnat pentru un jaf soldat şi cu un viol. Ca mai apoi să treacă printr-un straniu proces de purificare și de reeducare.
„Portocala mecanică trebuie să fie un manifest și chiar o piedică asupra posibilității opțiunii. Eroul sau antieroul, Alex, este un tip foarte rău, dar răutatea sa nu este produsul unei condiționări sociale sau genetice, ci propria sa problemă, în care s-a angajat cu toată luciditatea.” Burgess
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
