Reclamă
Poate să fie deja redundant să spun că una dintre greșelile pe care le facem atunci când vorbim despre operele realismului magic este că ne raportăm mai mult la componenta magică, în detrimentul celei realiste. În cazul lui Haruki Murakami ar trebui pentru început să ne raportăm la modul în care integrează componenta magică. Pentru a porni în demersul descoperirii identității personajelor sale. Ba chiar, să ne întrebăm dacă este vorba de un realism magic în operele sale.
Pentru început putem stabili faptul că toate cărțile de ficțiune sunt „fanteziste”. Indiferent de cum ne-am raporta la elementele sale „magice” sau „supranaturale”∗, Haruki Murakami, rămâne un bun povestitor. Ca un păianjen blând care-și țese pânza din cuvinte, te atrage în lumile sale, și uiți de tine fără să simți. Ești invitat să îți lepezi limitele și să îmbraci hainele personajelor. Ca în final, alături de ele, să te redescoperi așa cum nu intuiai.
Reclamă
Cititorii familiarizați cu scrierile lui Murakami nu sunt deloc surprinși când primesc o invitație, din partea unui protagonist masculin solitar și tulburat emoțional, într-o călătorie de durată. Apoi, inevitabil, protagonistul întâlnește o femeie. Personajele feminine sunt uneori adolescente cu probleme, alteori femei mature disponibile din punct de vedere sexual. Dar cele mai cuceritoare întâlniri sunt cele cu iubirile ademenitoare din trecut.
Realismul magic
Realismul magic își găsește începutul în literatura latino-americană. După publicarea cărții, Un veac de singurătate (1967) a lui Gabriel Garcia Marquez, începe să fie din ce în ce mai apreciat. Este vorba despre un stil/gen/tehnică literar(ă) specific(ă) postmodernismului∗∗ în care sunt îmbinate elemente realiste, obișnuite, cu elemente de factură fantastică/suprarealistă.
Un amestec de banal și cotidian cu extraordinar și magic care se diferențiază de genul fantasy. Asta datorită modului în care sunt abordate și integrate elementele propriu-zis magice/supranaturale. Evenimentele și particularitățile (realismul magic) de natură magică sunt reprezentate în opere ca părți integrante ale realității, nu sunt etichetate ca evenimente de origine supranaturală. Aceeași abordare o regăsim și în romanele lui Haruki Murakami.
Este important să stabilim care sunt limitele dintre fantasy și realismul magic. Teoreticianul literar, Tzvetan Todorov, spune că prima deosebire constă în predilecția uneia către cauze naturale, iar a celeilalte către cele supranaturale. Acțiunea operelor ce aparțin realismului magic este plasată în realitate. Operele integrează evenimente magice într-o versiune familiară și stabilă a realității. În cartea Un veac de singurătate, observăm cum „fantezia” distorsionează și afectează lumea reală. Magicul în acest caz este un cumul al paradoxurilor și al inexplicabilului.
Theo D’haen∗∗∗ distinge cu mai multă ușurință cele două genuri. În primul rând să nu uităm că realismul magic aparține postmodernismului. Astfel, vom putea regăsi multe din trăsăturile și manierele specifice literaturii postmoderniste. Descoperim:„intertextualitatea”, „dizolvarea caracterului și a instanței narative”, „ștergerea granițelor și destabilizarea cititorului” etc. Toate aceste trăsături pot fi foarte ușor regăsite și în ficțiunea lui Haruki Murakami.
În cazul operelor fantasy, lucrurile stau altfel, de la bun început cititorul face un pact cu opera și înțelege că este vorba despre evenimente desprinse dintr-o lume strict fantezistă. Primim explicații cu privire la modul în care funcționează diferitele mecanisme magice. Este vorba de o lume exclusiv fantezistă. Prin urmare pactul precizează că urmează să intri într-o lume exclusiv imaginară.
Particularități ale realismului magic în opera lui Haruki Murakami
Scriitorul japonez abordează în manieră personală realismul magic. Eugene Arva spune că, prin intermediul elementelor de factură magică, integrează experiențe traumatice. Realitatea traumelor, a amintirii evenimentelor negativ marcante, este abordabilă în maniera realist magică. Prin portițele deschise către subconștient¹ reușește să rezolve problemele din viața exterioară lui. Lupta cu Noboru Wataya, fratele soției lui, Kumiko Okada, are repercusiuni în realitate. Cumnatul este, în lumea din subconștientul său, însăși reprezentarea răului. Iar accesul la această a doua lume se face prin intermediul unei fântâni secate și abandonate. Simbol al insuccesului, „răul” care întrerupsese circuitul firesc al vieții. După rezolvarea problemelor personajului principal, în fântână apa izvorăște din nou, semn că viața își reia cursul firesc.
Realismul magic oferă o cale mai blândă de abordare a problematicii traumelor. Iar asta datorită imaginarului și limbajului care tind să creeze ideea de evocare a unui timp necunoscut, ca în cazul basmului². Omul nu este pus față în față cu reprezentarea în sine a traumei. Oferă o paletă bogată de simboluri ce permit portretizarea metaforică a efectului traumei. Haruki Murakami se folosește de toate acestea și redimensionează trauma. Prin intermediul evenimentelor și personajelor magice reușește să resemnifice modul în care afectează omul ca individ și colectiv, totodată. Scriitorul ne determină să medităm asupra efectelor psihologice ale acesteia.
Ascultă cum cântă vântul (1979)
Este romanul de debut al scriitorului, apărut în anul 1979. În care se prezintă povestea unui personaj-narator, Boku³, în vârstă de 29 de ani. El își aduce aminte de trei dintre fostele iubite. Meditează în mod special asupra amintirii unei femei care nu este numită, dar identificată prin faptul că îi lipsește un deget de la mâna stângă. O imagine din trecut care îi coordonează viața din prezent. Ca o nostalgie a unui timp ideal de care s-a rupt. Căutarea unei femei, simbolizează dorința de regăsire a unui sine autentic.
Sursa: elefant.ro
În opinia lui Haruki Murakami, primul său roman, are o semnificație centrală în cariera sa de scriitor. Mai mult, se raportează la prima carte publicată, ca la un vechi prieten. În ciuda faptului că nu este considerată cea mai reușită operă de-ale lui, rămâne importantă ca reper în lumea lui magică. Pentru faptul că descoperim scriitorul în perioada incipientă de creație. De asemenea, ne conectăm în profunzime la universul lui nostalgic și înțelegem mai multe despre demersul căutării esenței autentice a propriei noastre persoane. Într-o manieră simplă, scriitorul nipon, aduce mereu în discuție probleme din cele mai profunde. Ne face să ne întrebăm cine suntem cu adevărat, ce este iubirea, care este scopul nostru. Și asta ne fascinează cel mai mult.
Cronica păsării-arc (1994-1995)
Din orice perspectivă ne-am uita la opera lui Haruki Murakami, ne place. Personajele lui te provoacă mereu să meditezi asupra celor mai importante și complexe teme existențiale. Te determină să pui la îndoială propria identitate și să-ți cauți determinările exterioare și interioare. În Cronica păsării-arc explorează cel mai mult tema identității umane. Un roman în care numele personajelor reflectă starea lor prezentă în fapt. Acestea preluând diferite nume precum avatarele.
Diferitele situații existențiale stabilesc esența interioară, numele devenind reflexia ei. De aceea, de cele mai multe ori personajele trebuie să își găsească nume temporare, ca niște coduri. Fiecare în parte se află într-o misiune de descoperire a sinelui, a esenței lor umane. Toru Okada este un bărbat obișnuit care se desparte de o lume din care nu făcea parte. Prins artificial de o rutină care nu îi oferă un scop existențial, realizează că nu și-a oferit și nu a oferit destul timp oamenilor din jurul său.
În maniera specifică lui Haruki Murakami, detaliile sunt cele care creează ruptura. Totul se destramă după pierderea motanului. Despre care, mai târziu, va spune că este simbolul căsniciei sale. Desigur, de importanța și semnificația motanului putem lega și mitologia japoneză legată de feline³’. După dispariția motanului, soția pleacă de acasă și nu mai este de găsit. Pentru a o aduce înapoi, Toru Okada, este nevoit să pornească într-o călătorie de redescoperire a propriei sale identități. Proces în care are nevoie de un nume de cod, Pasărea-arc.
Personajul principal este alcătuit după necesitățile omului simplu. Poate de aia reușim să empatizăm atât de mult cu el. Este treptat adus la lumină din griul rutinei, reușește să urmărească mișcarea celorlalți. Iar, după trezire, va descoperi mai multe manifestări magice, dar și prieteni deosebiți, care îl vor însoți pe toată durata aventurii. După ce rămâne șomer își creează propriul său ritm, care, din câte se pare, îl distanțează de soția lui. Sub diferite pretexte, întârzie din ce în ce mai mult să vină acasă. Până într-o seară când nu mai ajunge deloc. De aici pornește întreaga „nebunie”.
Kafka pe malul mării (2002)
Un roman, dacă nu mai complex decât Cronica păsării-arc, cel puțin la fel de complex. Este unul dintre romanele în care Haruki Murakami se folosește foarte bine de mitologia occidentală. Urmărim povestea lui Kafka Tamura, un adolescent care este blestemat de tatăl său. Este o profeție conform căreia ar trebui să fie comită un patricid și incest. În al doilea plan urmărim aventura bătrânului Nakata ce are capacitatea de a vorbi cu pisicile.
Avem un adolescent fugit de acasă, care poartă după el o profeție oedipiană³“. Care, într-un stil specific scriitorului se va împlini, prin intervențiile supranaturalului sau prin proiecții într-un plan oniric. Numele personajului este o trimitere către literatura absurdului. De aici putem înțelege mai multe dintre mecanismele literare utilizate în roman.
Tânărul Kafka, în vârstă de 15 ani, fuge de acasă, lăsând în urmă un tată reputat ca artist, pentru a-și găsi mama și sora care îl părăsiseră când era doar un copil. Își găsește adăpost într-o bibliotecă memorială unde îl întâlnește pe Oshima, bibliotecarul. Kafka crede că domnișoara Saeki, care conduce biblioteca, ar putea fi mama. Iar fata care l-a ajutat pe drum până aici, Sakura, ar putea fi sora lui.
Pe măsură ce trece timpul, au loc evenimente care-i schimbă viața, Tamura. Tatăl lui, este raportat mort, iar poliția îl caută pe Kafka dispărut, considerând că este un suspect al crimei. Apoi se mută într-o cabană izolată deținută de Oshima. Aflată lângă o pădure misterioasă, atemporală. Pornit în explorarea ei ajunge în altă lume, unde întâlnește soldați japonezi din cel de-al Doilea Război Mondial.
Concluzie
Chiar dacă operele realismului magic conțin elemente supranaturale/fantastice, admitem că numai literatura fantastică și science-fiction distorsionează realitatea și creează lumi imaginare. Prin urmare nu sunt neapărat demne de un studiu serios . Realismul magic se întemeiază pe datele lumii noastre reale. De cele mai multe ori uităm să acordăm atenție acestei componente. Admitem că genul este deschis stimulilor magici și iraționali care distorsionează realitatea.
Valoarea literaturii este ceva apreciabil de la individ la individ. Utilizarea de către Murakami a realismului magic permite o discuție despre traumă, în special despre revizuirea traumei. În același timp nu putem să nu luăm în considerare măiestria îmbinării conceptelor occidentale cu cele specific nipone. De asemenea, trebuie să acordăm atenție și elementelor absurde, fascinației față de paradoxuri și mai ales temele existențiale profunde. Toate redate într-o notă nostalgică și sincere – dar asta fără să lase pe lângă candoarea și blândețea.
Note de subsol
- ∗SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adjectiv, Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. Sursa: dexonline.ro;
- ∗∗ postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumerism și deconstrucție. Sursa: Wikipedia.
- ∗∗∗ Profesor de literatură engleză și comparată;
- ¹ parte a conștiinței, care nu se află în atenția conștientă a oamenilor;
- ² Debutul basmelor: „a fost odată ca niciodată”;
- ³În limba japoneză are semnificația de „eu” – o adresare/ ipostază informală la persoana I;
- ³’Despre care, Gabriela Alexandru, a scris aici;
- ³“Vezi Mitul lui Oedip, despre care am scris aici.
Surse:
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
