Reclamă
Art Nouveau pare să fi rămas un fel de termen pretențios în zilele noastre pentru mare parte din noi. Cu toate acestea, este un stil arhitectural foarte des întâlnit în rândul clădirilor vechi. Art Nouveau este un stil larg răspândit în Europa. Acesta a reușit să fascineze încă din anii 1890, având perioada de iradiere extinsă până în Primul Război Mondial. A fost cunoscut drept un stil de artă complet, universal. Explicația acestei recunoașteri rezidă în faptul că nu a apărut doar în picturi. Art Nouveau a pătruns în arhitectură, textile, iluminat, reclame, sticlărie și multe altele.
Termenul a apărut pentru prima dată într-o ediție a revistei belgiene, L’Art Moderne din anul 1884. Publicația a folosit termenul pentru a descrie arta care a urmat teoriile arhitectului francez Eugène-Emmanuel Viollet-le-Duc și ale criticului britanic John Ruskin. Aceștia doreau să unească toate stilurile de artă. Urmând această rațiune, artiștii au combinat elemente de rococo, ukiyo-e japonez, simboluri celtice și alte câteva stiluri pentru a forma o estetică unică, fluidă. Am putea spune că la baza Art Nouveau stă de fapt sincretismul cultural.
Reclamă
Mișcarea Arte și Meserii, care s-a desfășurat în perioada dintre anii 1860-1900, a influențat și formarea acestui stil. Designerul englez William Morris (1834-1896) a condus această mișcare prin înființarea lui Morris, Marshall, Faulkner & Co în anul 1861. La acea vreme, oamenii considerau articolele care erau produse industrial drept non-artistice și strict destinate utilizării sau mai pe scurt erau utilitare. Scopul său a fost de a păstra meșteșugul în viață în cadrul producției, vânzând bijuterii, cărți, mobilier și alte obiecte care erau lucrate manual în cadrul companiei sale.
Temele centrale din Art Nouveau
Art nouveau încorporează adesea o combinație de femei, elemente naturale și senzualitate. Deși sună la fel ca arta renascentistă, nuanțele sale vizuale distincte o diferențiază. Puteți să regăsiți multe exemple de femei reprezentate în funcție de standardele art nouveau în opera lui Alphonse Mucha. A creat reclame pentru diverse personalități sau entități conexe artei, cum ar fi edituri, companii de turism și teatre. S-ar putea să-ți fie cunoscut pentru posterul Monaco-Monte Carlo (1897). Alte ilustrații romantice ale femeilor apar în ilustrația lui Aubrey Beardsley pentru Salomé a lui Oscar Wilde. Aceste desene, cum ar fi Fusta Peacock (1893), portretizează femeile în 2D, similar cu arta ukiyo-e.
Atunci când ne referim la elemente naturale, de fapt este vorba despre ceva mai mult decât flori. Broșele delicate și frumos colorate în formă de insecte erau foarte populare. Astăzi se mai poate achiziționa o copie din romanul Mândrie și prejudecată cu o copertă împodobită cu pene de păun frumos executate. Art nouveau a celebrat natura ca un alt mod de a se opune industrialismul. Flori, viță de vie și animale erau de asemenea folosite pentru a crea o imagine plăcută vederii.
Henri de Toulouse Lautrec a reprezentat cu măiestrie senzualitatea în afișele sale în executate în spiritul art nouveau. A fost un iubitor dedicat cabaretului Moulin Rouge. De acolo s-a inspirat cel mai mult pentru operele sale, este motivul pentru care regăsim mulți dansatori în arta sa și de unde creează afișe pentru evenimente. Operele sale din Le Chat Noir (1896) și Jane Avril (1893) ambele continuă să urmeze acest stil 2D și includ detalii precum șireturi, liniile, executate în stil art nouveau, fac deliciul privitorului.
Le Chat Noir (1896)
În Germania, stilul Jugendstil a fost o ramură din art nouveau. Cuvântul provine din expresia Die Jugend (adică tineretul) și a fost denumit după o revistă dedicată stilurilor de artă care iradiau la acea vreme. Modul prin care Germania a adoptat stilul a fost aparte, cel mai des artiștii au reprezentat flori, dar de cele mai multe ori recurgeau la multe arabescuri și reprezentări abstracte ale portretelor.
În Austria, art nouveau a devenit mișcarea secesionistă. În anul 1897, Gustav Klimt, Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffman au renunțat la societatea tradițională de artiști din Künstlerhaus pentru a crea o asociație numită Secesiunea de la Viena.
Ei au încurajat ruperea standardelor excesiv rigide ale artei. Prin urmare, artiștii din această școală aveau stiluri, diferite, diversificate. Dar au împărtășit un lucru în comun: o căutare a „adevărului interior absolut”. Olbrich a construit „varza de aur” din frunze deasupra clădirii Secesiunii din Viena. Aurul este vizibil de departe și este menit să-l facă să se vadă ca un lucru viu. În asentimentul artiștilor din art nouveau care puneau accentul pe inspirația din natură. Pare să fie un cerc complet cu femei și senzualitate când te uiți la Sărutul (1907-1908), de Gustav Klimt.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
