Păstorel Teodoreanu, regele neîncoronat al epigramelor

Demult, cu ani înaintea momentului în care contele Hermann von Keyserling consemna in „Analiza spectrală a Europei” faptul că în țara noastră epigrama era considerată gen literar, caz unic la nivel european în vremurile acelea, Radu D. Rosetti, I. Periețeanu și Ionescu Quintus-tatăl desenaseră deja zâmbete pe fețele cititorilor. Gen cultivat la noi mai ales de avocați și magistrați, oameni cu umor fin, epigrama a cunoscut un succes deosebit datorită lui Cincinat Pavelescu, apoi a boemului Alexandru Osvald Teodoreanu, Păstorel, cum și-a scris numele în istoria literaturii noastre.

Păstorel a venit pe lume la 30 iulie 1894, la Dorohoi, primul născut al familiei Teodoreanu, avocatul Osvald şi al profesoarei de pian de la Conservator, Sofia, cu numele de fată predestinat Musicescu. Păstorel a avut doi frați mai mici, pe Ionel, autorul minunatelor cărți ,,La Medeleni” și „Ulița copilăriei” şi pe Laurenţiu, alintat Puiu, ucis în anul 1918 pe frontul marelui război.

Înainte ca numele lui să devină sinonim epigramei, Alexandru Osvald Teodoreanu a fost judecător la Drobeta Turnu Severin. În 1918 iese din lumea magistraturii definitiv, după ce i se respinge o acțiune intentată de către un cetățean a cărui soție părăsise domiciliul conjugal pentru un alt bărbat.
,,Păstorel” i se spunea încă din copilărie și așa i s-a spus până în ultimele zile ale vieții. Alexandru Palelologu, care i-a fost prieten credincios, scria în prefața cărții „Epigrame și alte rime vesele”:
,,Prin 1930 când încă mai locuia la Iași, cu ocazia unui spectacol de revistă, realizat în colaborare cu V. Maximilian, în sala cinematografului Trianon, trece pe afiș: „Iași-cocteil/Cu Max în el/preparat de Păstorel”. Își scria catrenele pe lista de bucate, pe spatele unei cutii de țigarete, pe câte o carte de vizită, mai des șervețelul de la crâșmă, în preajma prietenilor. În felul acesta porecla Păstorel s-a prefăcut irezistibilul renume.”

Viața între două epigrame

A iubit vinul și femeile, poate mai mult decât vinul. Unde era Păstorel, se râdea grozav și cunoscuții spuneau că avea capacitatea de a recomanda perfect pentru fiecare fel de mâncare vinul perfect. În ,,Amintirile” sale, Șerban Cioculescu spunea că erudiția lui în materia vinurilor uimea, faima lui de băutor atingând la un moment dat apogeul, moment în care medicii începuseră să se îngrijoreze.

„La Capșa, într-o zi, m-am așezat la masa lui, am cerut obișnuitul filtru, Păstorel a comandat o bere, era în mare vervă. Nu știu cum a venit vorba despre Verlaine. I s-a dezlegat limba și i s-a declanșat memoria versurilor, care era neverosimil de bogată. În interval s-a așezat la masă și Vladimir Streinu. Comandase a zecea sticlă de bere, dar limba nu i se împleticea. Era formidabil!”

Medicii îl trimit la băi la Karlsbad în 1936, suspectându-l de o ciroză. Din Karlsbad Păstorel trimite scrisori și cărți poștale cunoscuților și prietenilor apropiați, strecurând printre filele epistolelor și catrene sau epigrame izvorâte din dorul de vinul ce i se interzicea: „Bând această băutură infamă/ Mi-aduc aminte singurul refren/ Ficatul mi l-am dăruit vinurilor/ Inima, doamnelor”.

Unul dintre oamenii care i-au fost aproape în primii ani ai comunismului, Vlaicu Bârna, scria în cartea sa de memorii că Păstorel făcea haz de necaz chiar pe timpul celebrelor defilări de 1 Mai sau 23 August.
Mintea sa sclipitoare și verva unică nu au fost chiar pe placul publicațiilor ce serveau idealul comunist. În anul 1960 securitatea îi confiscă toate manuscrisele și aproape toată biblioteca.

Autorul volumului „Tămâie și otravă” este întemnițat pentru un catren referitor la transformarea Bulevardului Bonaparte în Bulevardul Ilie Pintilie. Dosarul fiind secret la vremea respectivă și dispărut apoi, azi nu cunoaștem epigrama respectivă. Cert este că sentinţa Tribunalului Militar al Regiunii a II-a l-a condamnat pe scriitorul Al. O. Teodoreanu la ,,șase ani de închisoare corecţională şi trei ani de interdicţie a drepturilor civile pentru uneltire contra ordinei sociale”. În lotul lui au mai fost Constantin Noica și bunul său prieten Alexandru Paleologu. Se spune că Gheorghe Gheorghiu-Dej a vrut să îl salveze și a cerut dosarul pentru a analiza posibilitatea unei grațieri. Atunci când a lecturat epigrama respectivă, s-a enervat teribil și a exclamat, convins: „Să mai stea!”

Din perioada închisorii avem date tot de la Alexandru Paleologu care scria că atunci când era în celulă, l-a văzut pe Păstorel trecând pe culoar, cu ochelari negri de metal și cu mâinile la spate, coordonat de un gardian apoi l-a mai văzut o ultimă dată, în sala de judecată a Tribunalului Regiunii a II-a Militară. Era în grija unui locotenent major pe care epigramistul l-a rugat, cu voce tare:

„Domnule locotenent major, în celulă am compus un sonet. Vă rog să obțineți să mi se dea o foaie de hârtie și un creion, să vi-l încredințez dumneavoastră, ca să nu se piardă. E pentru soția mea”.

Locotenentul a refuzat brutal, iar gardianul l-a certat pe Păstorel:

„Ei, fir-ar ai dracului, banditule, nici aici nu te lași de prostii!”

Trei ani din pedeapsă a executat și abia apoi a fost grațiat. După eliberare, se căsătorește și continuă povestea lui de dragoste cu vinurile. Epigrame a scris toată viața, mii de versuri, împărțind zâmbete în jurul lui. Parte din ele au fost cuprinse în volumele „Vin și apă”, „Tămâie și otravă”, „Pahare și săgeți”. Se spune că, la unele petreceri, Păstorel Teodoreanu le explica prietenilor că pentru el a face epigrame este la fel „cum o domnișoară de pension face zilnic exerciții la pian” sau „cum face găina ouă”.

Nu vinurile i-au adus moartea, ci cancerul pulmonar. S-a stins la 17martie 1964 și a fost înmormântat în cavoul familiei Delavrancea de la cimitirul Bellu, din București. Cu puțin timp înainte își scrisese testamentul, în patru versuri:

„Aici zace Păstorel,/ Om ales şi spirit fin,/ Dacă treceţi pe la el,/ Nu-l treziţi, că cere vin!“

Păstorel și Nicolae Iorga

Nu s-a ferit să taxeze în epigramele sale pe nimeni iar Nicolae Iorga este un bun exemplu de personalitate ridiculizată în câteva versuri, poate cel mai bun exemplu, pentru ironiile la adresa cărturarului având chiar predilecţie. I-a dedicat un volum de epigrame, „Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai“, publicat la 9 mai 1931.

Iorga era ,,pitic”, era ,,laș”, ,,prea bărbos” sau ,,delirant dramaturg” și ,,inept politician”, chiar ,,maimuțoi”. Să nu uităm că, în vremea publicării acestui pamflet, Iorga era prim-ministru și ministru al educației, avea 60 de ani și Carol al II-lea tocmai îl chemase în fruntea guvernului pentru a găsi soluții privind criza economică și pentru a-i spăla, bineînțeles și imaginea publică. România trecuse prin concedieri colective în marile orașe, țăranii aveau zile infernale, se prăbușise piața de desfacere, era o lipsă incredibilă de alimente, economia mondială era în cădere liberă. Pe de altă parte, Carol al II-lea abdicase ani în urmă și fugise cu amanta în lume, revenise acum și se folosea de Nicolae Iorga, de imaginea publică a acestuia, deși istoricul nu avea nici cunoștințe în materie de economie și nu avea cum să redreseze țara.

În acest context, Păstorel scria în 1931:

„Cazul nu-i așa sinistru,
Căci părosul demiurg
Doar pe scenă-i prim ministru.
La Consiliu-i dramaturg.
L-a pus destinul lui stupid
Într-o dilemă de infern:
Ori partid, fără guvern,
Ori guvern, fără partid.„

Epigramele nemuritoare

Păstorel Teodoreanu murise de câțiva ani, însă multe dintre epigramele sale aveau încă ecou, deși erau rostite în șoaptă. În 1945, la venirea rușilor, scria, fără să gândească faptul că este atât de riscant să potrivească aceste cuvinte,

,,Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!„

Imediat după ce funcțiile de conducere din instituțiile de stat au fost ocupate de oameni cu puțină școală, Păstorel scria:

,,Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primești.”

Trebuie să admitem că trăim vremuri care ar fi fost veritabile surse de inspirație pentru schițele lui Caragiale și epigramele jovialului moldovean Păstorel Teodoreanu.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor