Reclamă
Deși în zilele noastre, ultimele statistici ale ministerelor arată că viitoarea generație este una de analfabeți funcționali, România nu a fost mereu așa. Au ost decenii la rând cu mari personalități care au marcat, prin studiile și descoperirile personale, atât istoria, cât și cultura neamului. Unul dintre cei care întreaga viață și-a dedicat-o studiului și mai ales învățării pe cei din jur, a fost istoricul Dimitrie Onciul.
Cine a fost renumitul istoric
Istoricul Dimitrie Onciul a fost membru titular, vicepreşedinte şi preşedinte al Academiei Române. Acesta s-a născut la 26 octombrie 1856, la Straja, în judeţul Suceava și a avut o viață demnă de povestit mai departe.
Reclamă
Dimitrie Onciul a fost absolvent de Istorie și Geografie, între anii 1876-1879, la Cernăuți. Pentru că și-a dorit să învețe și mai mult, el și-a continuat specializarea la Viena, în perioada anilor 1879 și 1881. Pe atunci când era doar un student, el era membru al Societăţii „Arboroasa” şi a fost iniţiator şi fondator al Societăţii studenţeşti „Junimea”. Mai târziu, Onciul a fost ales președinte al Junimii. A făcut studii de epigrafie latină, diplomatică, paleografie şi sigilografie la Universitatea şi Institutul de Istorie Austriacă din Viena și a început să studieze mai multe limbi străine.
În anul 1884, şi-a susţinut, la Universitatea din Cernăuţi, teza de doctorat cu titlul „Uber die Anfage des Romanichen Staatwesens”. Din dorința de a-i învăța și pe ceilalți cunoștințele sale, el devenit și profesor la Liceul şi la Şcoala Normală din Cernăuţi, în perioada 1885-1896. La prestigioasa instituție de învățământ, renumitul om de cultură a predat Istoria şi Limba Română. În perioada 1896-1923, a fost profesor de Istorie veche a românilor la Universitatea din Bucureşti. De asemenea, a fost decan al Facultăţii de Litere în perioada anilor 1919-1923, fiind unul dintre cele mai apreciate cadre didactice din România.
Atunci când a devenit președinte general al Comisiunii Monumentelor Istorice, în 1919, el a inaugurat cercetările arheologice medievale, fiind preocupat mai ales de salvarea monumentului de la Curtea de Argeş. Zi de zi, Dimitrie Onciul mergea prin țară, pentru a descoperi care sunt locurile în care este nevoie să intervină. A condus Arhivele Statului din Bucureşti, în această calitate întemeind, în 1922, Comisia Consultativă Heraldică. Tot el a fost și prim preşedinte al Comisiei.
Dimitrie Onciul, creatorul Şcolii critice
A fost considerat creatorul Şcolii critice în istoriografia română. Activitatea de cercetare a istoricului fiind bazată în general pe originea şi dezvoltarea poporului român şi modul de formare al Ţărilor Române ca state de sine stătătoare.
Câteva dintre renumitele sale opere au fost: „Dragoş şi Bogdan, fondatorii principatului românesc” (1884), 1Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană de A. D. Xenepopol. Dare de seamă critică” (1885), ”Radul Negru şi originele Principatului Ţări Româneşti” (1891-1892), „Tradiţia istorică în chestiunea originilor române” (1907 și multe altele.
Datorită studiilor sale și cercetărilor de mare succes, renumitul istoric a publicat o serie de documente descoperite în arhive în perioada în care a locuit la Viena. Printre acestea se află:
A publicat documente descoperite în arhive, la Viena, între care: „Acte privitoare la instalarea episcopului Dosoftei în Cernăuţi la 30 ianuarie 1872. Culegere din Arhiva Ministerului I.R. de Războiu din Viena”, 1890 și „Documente inedite privitoare la istoria românilor”, 1392.
În anul 1923, pe data de 20 martie, Dimitrie Onciul avea să moară la București, lăsând în urma sa capodopere istorice și o vastă comoară de studiu pentru iubitorii de istorie de la nivel național și chiar internațional.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
Recomandări autor
- Elisaveta Săvoiu. Eroina din Argeș cunoscută ca „Vitoria Lipan”. A plecat la război, în căutarea ostașului pierdut
- 24 februarie – 24 martie: radiografia lunii I de război. Ce nu s-a văzut în aceste zile de conflict
- Un suflet de copil stă în mâinile noastre. Împreună pentru Sasha putem fi îngeri păzitori
- Marin Sorescu – de la „Singur între poeți”, la un scriitor prodigios, renumit la nivel internațional
- Când jurnalismul își cere tributul, viața e doar o clepsidră de clipiri