Reclamă
În Atena, la mijlocul secolului al V-lea, moartea lui Efialtes, reformatorul Areopagului, nu oprise dinamica extinderii puterilor poporului. Aceasta a continuat până la Războiul Peloponezian, în anii în care Pericle a fost „primul dintre atenieni”. Autorul Constituției atenienilor – atribuirea ei lui Aristotel fiind contestată – a făcut ca la cinci ani de la moartea lui Efialtes, adică în 457/456, să fie introdusă în Atena „democrația radicală”. Asta însemna că cetățenii atenieni de rând erau plătiți de stat pentru a participa la viața publică.
Până atunci, doar cei înstăriți aveau timp să facă politică. Pericle a aprobat plata pentru munca juridică, pentru soldați, marinari și administratori. Prin aceste măsuri, a transformat caracterul democrației și societății ateniene. Atenienii de rang inferior (numiți thetes) se puteau implica acum în viața publică la fel de mult ca și cetățenii cu proprietăți. Un orator remarcabil, Pericle declara în faimosul său Discurs funerar că cetățenii atenieni considerau „un om care nu este interesat de treburile publice nu ca pe un personaj inofensiv, ci inutil”. Încă doi ani și atenienii hotărăsc în 451/450 – Constituția atenienilor precizează că este la propunerea lui Pericle – că, din cauza creșterii numărului de cetățeni, cetățenia va fi de acum încolo rezervată doar copiilor din părinți atenieni. Cu alte cuvinte, erau excluși copiii din căsătorii în care unul dintre cei doi părinți nu era atenian. Să fi fost din teama că funcționarea instituțiilor în care poporul deține cea mai mare parte a puterilor putea fi alterată de prea mulți cetățeni sau de cei care, din cauza ascendenței lor, puteau să lucreze pentru alte interese decât cele ale Atenei când se luau decizii?
Reclamă
Pentru Vincent Azoulay, nu există niciun indiciciu a unei „tensiuni identitare din partea atenienilor xenofobi și înspăimântați”. Și dacă Plutarh susținea restrângerea numărului de beneficiari ai grâului oferit de suveranul egiptean, dorința de a „reglementa împărțirea bogăției și, în special, repartizarea alocațiilor multiple care tocmai fuseseră puse în aplicare” pare cea mai plauzibilă cauză a acestei redefiniri restrictive a cetățeniei. Una dintre măsurile esențiale care făcea democrația mai radicală, despre care Constituția atenienilor ne spune că a fost luată din inițiativa lui Pericle, este instituirea misthosului în folosul celor șase mii de judecători ai tribunalului popular din Heliaa, chemat să decidă multe cauze de natură politică. Această indemnizație zilnică corespundea remunerației unei zile de muncă pentru cei mai săraci și își propunea să-i încurajeze pe cei care trebuie să muncească în fiecare zi pentru a trăi să aplice pentru aceste posturi, accesibile tuturor de drept, dar ocupate până atunci, de fapt, de către cei a căror avere le permitea să dedice timp treburilor orașului. În cele din urmă, această măsură și inițiatorul ei au fost aspru criticați de unii ca Aristofan, Platon, Aristotel etc., care, oponenți ai democrației sau critici ai funcționării acesteia, considerau că misthosul împovăra vistieria publică, încuraja lenea și corupția celor care, neputând distinge binele comun, se amestecau în treburile publice doar pentru a scoate profit.
Pericle oratorul
La Atena, oraș al comunicării prin excelență unde, în principiu, fiecare își putea apăra punctul de vedere în fața poporului, nimeni nu putea face carieră politică dacă nu stăpânea retorica. Strateg cu o longevitate excepțională, inițiator al unor decizii strategice și politice cruciale și al unui program de arhitectură care, aproape 2.500 de ani mai târziu, constituie una dintre capodoperele majore ale umanității, Pericle n-ar fi fost ce a fost dacă nu era, în primul rând, un orator extraordinar. Perioada în care a condus Atena, aproximativ între 461 și 429 î.Hr., este cunoscută sub numele de „Epoca lui Pericle”. Prin eforturile sale, Atena a dobândit reputația de a fi centrul educațional și cultural al lumii antice grecești. A început un proiect ambițios care a generat majoritatea structurilor supraviețuitoare de pe Acropole, inclusiv Partenonul. Născut în 495 î. Hr., Pericle a murit de ciumă în timpul Războiului Peloponezian, pe care-l declanșase.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
