Reclamă
Perioada Muromachi (1336-1573), cunoscută și că epoca Ashikaga, este o perioadă din istoria Japoniei. Puterea este deținută de Shogunatul Muromachi, cunoscut și sub numele de Shogunatul Ashikaga, înființat în 1336 de către Muromachi Ashikaga Takauji. Numele epocii vine de la districtul Muromachi din Kyoto, unde a fost stabilit sediul lui Ashikaga. Perioada se încheie în 1573, când Ashikaga Yoshiaki (al 15-lea și ultimul shogun) este alungat din Kyoto de către Oda Nobunaga.
Schimbări
În perioada Muromachi, este reînnoită relația dintre Japonia și China iar la Kyoto apare cultura Muromachi care devine populară. Budismul Zen joacă un rol important în religie dar și în artă – călugării Zen călătoresc în China și aduc opere de artă. Toate artele înfloresc – pictura, arhitectura, literatura, poezia, drama Noh, ceremonia ceaiului, grădinăritul și aranjametele florale (ikebana). Sunt construite Templul Kinkakuji (Pavilionul de Aur) și Templul Ginkakuji (Pavilionul de Argint). Shinto este religia principală (ale cărei texte sacre se bazează pe confucianism și budism) și devine o putere națională. La sfârșitul epocii Muromachi, în Japonia sosesc comercianți spanioli, portughezi și olandezi, și misionari creștini.
Reclamă
Templul Kinkakuji
În 1378, Ashikaga Yoshimitsu (al treilea shogun) își stabilește reședința în Muromachi și preia guvernul imperial. Shogunatul Ashikaga nu este la fel de puternic cum a fost Kamakura, fiind preocupat de războiul civil. După domnia lui Yoshimitsu (1368-1394), se mai liniștesc lucrurile. Perioada 1336-1392 este cunoscută ca Nanboku- chō, perioada Curții de Nord și de Sud, deoarece existau două curți imperiale. În 1392, Yoshimitsu reușește să reunifice curțile imperiale. El promite egalitate între cele două, însă Curtea de Nord menține controlul asupra tronului. Familia Ashikaga are probleme de succesiune care duc la Războiul Ōnin (1467-1477). Kyoto este devastat iar autoritatea shogunatului se sfârșește. După acest eveniment, urmează un secol de anarhie.
Budismul Zen
Este reînnoit contactul cu China, condusă de dinastia Ming (1368-1644). Budismul Zen influențează religia și artele, în special arta care derivă din pictura dinastiilor Song, Yuang și Ming din China. În perioada Muromachi, renaște pictura în cerneală în stil chinezesc. Pictura în cerneală devine un mijloc de predare a credinței Zen. Sesshu, Shubun și Josetsu au fost preoți-pictori ale căror lucrări sunt venerate și astăzi. Acest gen de pictură este caracterizat de compoziția asimetrică și pune accent pe spațiul care nu este umplut de culoare. Tot călugării Zen sunt cei care aduc din China obiceiul de a consuma ceai verde sub formă de pudră, dezvoltând ceremonia japoneză a ceaiului. Mânăstirile Zen erau adevărate centre culturale. Budismul Zen, care a devenit popular în perioada Kamakura, primește sprijinul Shogunatului Ashikaga.
Josetsu, pictură în cerneală
Șintoismul
Crește interesul pentru Șintoism, care a coexistat timp de secole cu budismul, religia predominantă. Shinto avea puține rugăciuni și nu avea propriile scripturi, fiind absorbit de budism în secolele VIII-XIV și purtând numele de Ryōbu Shinto care înseamnă Șintoism Dublu. Vânturile kamikaze care au ajutat la înfrângerea mongolilor (sfârșit de secol XIII) au evocat conștiința națională.
Aproape 50 de ani mai târziu (1339-1343), comandantul trupelor Curții de Sud, pe nume Kitabatake Chikafusa (1293-1354), scrie Jinnōshōtōki sau „Cronica Suveranului Direct al Suveranului Divin”. Cronica subliniază menținerea descendenței divine a împăraților, din zeița Amaterasu, fapt care îi oferă Japoniei o politică specială numită kokutai. Șintoismul întărește ideea de împărat ca zeitate, natura divină a japonezilor și supremația spirituală asupra Indiei și Chinei. În secolele XIV-XVII, Shinto redevine religia principală și o mare putere națională.
Războiul Onin
Războiul Onin (1467-1477) fragmentează politica și distruge domeniile. Căpeteniile bushi se bat pentru pământ și putere până la mijlocul secolului XVI. Țăranii și samuraii se revoltă împotriva stăpânilor, deoarece puterea centrală dispăruse. Casa imperială nu mai are putere iar shogunatul este condus de căpeteniile rivale din Kyoto. După război, domeniile sunt mai mici și mai ușor de controlat. Sunt construite castele fortificate pentru protejarea noilor domenii, se deschid mine și sunt construite drumuri.
Noul stăpân (daimyo) avea control asupra pământului iar țărănimea era ținută în sclavie în schimbul protecției. Japonia este cuprinsă de războaie civile până în anul 1500. Sunt înființate bresle de negustori și artizani. În 1543, comercianții portughezi inițiază perioada comercială Nanban care durează un secol. Spaniolii sosesc în 1587 iar olandezii în 1609. Din Occident sunt aduse ceasuri, țesături, sticlărie și tutun, care sunt oferite în schimbul aurului și argintului japonez. Prin comerț, stăpânii daimyo acumulează bogăție și putere. Războaiele civile au mai multe victime după introducerea armelor de foc – muschete și tunuri.
Creștinismul
În curând, sosesc misionarii creștini care câștigă noi adepți. Creștinismul influențează Japonia prin iezuiți, conduși de Sfântul Francisc Xavier (1506-1552) care sosește în sudul insulei Kyūshū, în anul 1549. Xavier îi descrie pe japonezi: „Cei mai buni care au fost descoperiți până acum. Cred că nu vom găsi printre păgâni o altă rasă care să-i egaleze pe japonezi”.
Sfântul Francisc Xavier
Kyoto devine un alt domeniu al activității misionare până în 1560. Au fost convertiți 150.000 de japonezi și au fost construite 200 de biserici. Japonia devine mai unificată și deschiderea scade iar toleranța față de creștinism se diminuează. Creștinismul este interzis în 1587 iar în 1597 încep persecuțiile. Până în 1640, suprimarea creștinismului devine politică națională.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
