Perioada Nara – capitala Japoniei devine permanentă

Perioada Nara (710-784 d.Hr.) din istoria Japoniei este perioada în care Împărăteasa Genmei a stabilit capitala în Heijo-kyo. A rămas capitala Japoniei până când Împăratul Kammu a mutat-o la Nagaoka în 784. În 794, capitala este mutată la Heian-kyo (Kyoto). În acest articol, vom oferi detalii despre epoca japoneză Nara.

Perioada Nara

Budismul a înflorit în această perioadă și au fost construite multe temple noi pentru numărul tot mai mare de adepți. Acest lucru a fost inițiat de Împăratul Shomu, al 45-lea conducător al Japoniei și patron al religiei budiste. Templele au fost decorate cu zei din bronz, lemn și lut. Templul Todai-ji găzduiește statuia imensă a lui Buddha, făcută din bronz, care protejează Japonia.

Japonia interacționează mai mult cu China, care a influențat foarte mult arta japoneză, pictura și sculptura fiind inspirate de stilul dinastiei Tang. Elita japoneză s-a format după modelul chinez, adoptând scrisul și transformând budismul într-o religie importantă. Oamenii obișnuiți încă urmau religia Shinto care se baza pe credința în spirite ancestrale. Capitala este stabilită la Nara și marchează îndepărtarea elitei de societatea oamenilor de rând.

Perioada Nara cunoaște schimbări politice influențate de modelul chinez de guvernare care se baza pe ideile lui Confucius. Capitala nu era permanentă, asta până când Împăratul Mommu a înființat Codul Taiho în 701. Capitala era mutată după moartea fiecărui împărat deoarece exista superstiția că locul în care a murit cineva este impur. Reformele au condus la stabilirea capitalei imperiale la Nara, în 710. Capitala a fost mutată pentru scurt timp în perioada 740-745 iar apoi a revenit la Nara.

În perioada Nara, vorbim despre dominația clanului Fujiwara care luptă împotriva rivalilor, certuri în familia imperială, efortul guvernului imperial de a deține controlul, templele budiste care vor să-și stabilească autoritatea în fața guvernului. Familia imperială conduce clanurile Fujiwara, Tachibana și Otomo. La începutul perioadei Nara, Fujiwara no Fuhito moare iar Prințul Nagaya (684-729) preia puterea. Fujiwara este succedat de fiii săi: Maro, Fusasaki, Umakai și Muchimaro care îl pun pe tron pe Împăratul Shomu. În 735, izbucnește primul focar de variolă iar toți cei patru frați mor din pricina bolii. Pentru un timp, clanul Fujiwara își pierde puterea. Împăratul este șocat acest eveniment, mutând capitala de trei ori în decurs de cinci ani și revenind la Nara.

La sfârșitul epocii, cresc taxele iar funcționarii inutili sunt demiși din funcție. Crește activitatea economică, sunt bătute monede, pe drumurile publice sunt înființate stații poștale pentru a îmbunătăți comunicarea dintre oameni. La începutul secolului VIII, apare moșia (shoen), o instituție economică importantă din Japonia medievală. Mulți oameni care dețineau moșii erau budiști, crescând astfel influența budismului asupra guvernului. Împăratul Konin este ultimul împărat al perioadei și a încercat să reafirme puterea imperială. Înlocuiește serviciul militar forțat cu un sistem mai disciplinat care constituie baza clasei războinice.

Evoluția culturală

În perioada Nara, cea mai mare parte din societate este agricolă. Oamenii locuiesc în sate și urmează religia Shinto care se bazează pe credința în spiritele ancestrale numite „kami”. Oamenii de rând locuiesc în case subterane și venerează spiritele naturii și spiritele strămoșilor. Nara este modelată după capitala Chinei, cu palate uimitoare și opulență. Liderii se înstrăinează de populație.

Eforturile curții imperiale de a scrie istoria Japoniei au produs primele lucrări literare: Kojiki și Nihon shoki, primele istorii ale țării care au fost scrise în 712 și 720. Scopul lor era să justifice puterea împăraților japonezi, stabilind o descendență divină a familiei imperiale. Sunt adoptate caracterele chinezești care se numesc „man’yōgana”. Folosirea limbajului scris duce la poezia japoneză numită „waka”. Puțin după 759, este creată cea mai mare antologie de poezie japoneză, din compilarea colecțiilor personale.

Budismul

Budismul influențează perioada Nara. Budismul este introdus în Japonia în secolul VI. În perioada Nara, religia este îmbrățișată de Împăratul Shomu care promovează răspândirea ei. Budismul devine „gardianul statului” iar în Japonia apar mai multe școli budiste din China. Împărații Nara venerau scrierea Sutra Luminii Aurii, unde Buddha este prezentat ca o ființă istorică, fiind Legea Universală și promovând o viață rațională. Potrivit sutrei, legea umană trebuie să reflecte legea universală.

În perioada în care a domnit Împăratul Shomu, a fost construit Marele Templu de Est (Todai-ji) care găzduiește statuia Buddha Dainichi, făcută din bronz aurit, înaltă de 16 metri. Urmează contopirea budismului cu șintoismul. Împăratul se declară slujitorul celor trei comori budiste: Buddha, învățăturile budismului și comunitatea budistă. În provincii, sunt făcute temple numite kokubunji. Budismul nu devine religie de stat însă crește statutul familiei regale. Crește influența budismului la curte, sub domnia fiicei lui Shomu, Împărăteasa Koken. Ulteior, femeile nu mai au dreptul să urce pe tron iar preoții budiști își pierd autoritatea politică. Curtea imperială Nara importă elemente ale civilizației chineze, trimițând diplomați la Curtea chineză Tang la fiecare 20 de ani pentru a studia.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa