Reclamă
„Am închis ușa băii și mi-am surprins chipul în oglindă. Nu aveam idee cât de repede avea să se schimbe, să se veștejească. Dacă aș fi știut, l-aș fi privit îndelung ca să mi-l întipăresc în memorie. Era pentru ultima oară când aveam să mă uit într-o oglindă adevărată preț de mai bine de un deceniu.”
Ruta Sepetys s-a născut pe 19 noiembrie 1967 și este un scriitor de origine latino-american. Scrie ficțiune istorică, însă cartea „Printre tonuri cenușii” este ceva unic, inspirat din poveștile tatălui ei. Acesta este un emigrant lituanian, care a reușit să scape de ororile petrecute în 1940 când Letonia, Lituania și Estonia dispar de pe hartă în timpul ocupării lui Stalin. Ruta Sepetys a reușit să scrie un roman extrem de captivant, care te poartă în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Este o lectură ușoară, însă care lasă urme adânci cititorului și îi ridică multe semne de întrebare.
Reclamă
„Printre tonuri cenușii” este o poveste care pe mine personal m-a captivat și chiar mi-a smuls câteva lacrimi. Autoarea nu redă cu lux de amănunte durerea simțită de familia Linei, eroina noastră, însă te face să simți întreaga trăire prin alte mijloace. Este o ficțiune istorică bazată pe fapte reale, însă servește cu succes și drept un roman de dragoste ieșit din stilul clasic. Finalul a fost unul neașteptat, iar viața eroinei pare să fie în cele din urmă și frumoasă, nu doar plină de morți, foamete și muncă silnică.
„Printre tonuri cenușii”, recenzie
Lina este o tânără de 15 ani din Lituania, care este pasionată de desen. Ca orice adolescent la această vârstă, ea are vise mărețe și crede că viața o va purta pe culmi înalte. Din păcate, într-o zi totul se transformă în coșmar. Tatăl ei, rector universitar, nu mai ajunge acasă, iar sovieticii au pătruns în casa lor, luând-o pe ea, fratele și mama ei. În timp ce tatăl ei se află într-un vagon destinat bărbaților, Lina împreună cu fratele și mama sunt urcați într-un altul extrem de aglomerat și murdar. După mai bine de 440 de zile, lituanienii deportați ajung în Siberia, locul unde aveau să petreacă o bună perioadă de timp.
Elena, mama Linei, ne arată pe întreg romanul etalonul unei femei puternice, care ar face orice pentru copiii săi. Bunătatea și demnitatea de care dă dovadă ne face să ne întrebăm cum de un om poate avea atâta putere și voință de a trăi. Deși trece prin situații extrem de grele, Elena reușește să își protejeze cei doi copii, însă și alți oameni alături de care a călătorit zile întregi. Aceștia formează o comunitate, iar prezent este și Andrius, un tânăr de 17 ani pe care eroina noastră are să îl menționeze destul de des în povestea ei.
Lina ar fi putut să aibă un tratament preferențial dacă mama ei colabora cu comandantul. Acesta a aflat că Elena cunoaște limba rusă și i-a promis un trai mai bun dacă devenea informatoarea lui. O femeie cu demnitate, aceasta a refuzat să se alăture oamenilor care au despărțit-o de soțul ei, preferând să meargă la muncă și să mănânce puținul care îl primea. Mama lui Andrius, o femeie extrem de frumoasă și voluptoasă, a acceptat să devină amanta ofițerilor pentru a-și salva fiul de la moarte. Între cei doi tineri este o relație de prietenie, care în cele din urmă se transformă în iubire. În ciuda a ceea ce li s-a întâmplat, marea majoritate a deținuților din lagăr nu și-au pierdut speranța că într-o zi vor scăpa de acel infern. Toate aceste trăiri au fost desenate de Lina, cu gândul că povestea ei ar putea fi cunoscută de o lume întreagă.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
