Reprezentarea martiriul în arta barocă

Secolul al XVII-lea, clasificat ca baroc, a fost o perioadă marcată de vaste schimbări societale, religioase și artistice în întreaga Europă. Caracteristicile artei baroce includ utilizarea tenebrismului, a compozițiilor dinamice, a culorii și a dramelor. În acest timp, artiștii au provocat continuu domeniul artei și au încălcat regulile artistice stabilite în Renaștere.

Arta barocă își propunea să provoace emoții și să încorporeze teatralitatea în arta vizuală. În ciuda experimentării în artă și a normelor artistice provocatoare, biserica catolică a continuat să folosească lucrările de artă pe post de propagandă. Acest articol își propune să analizeze și să discute propaganda bisericii catolice cu privire la impunerea rolurilor și comportamentului de gen în cadrul artei baroce.

Martiriul a fost un subiect des întâlnit în arta barocă, adesea folosit pentru a inspira către meditația religioasă, spre evlavie și pentru a încuraja alegerea comportamentului virtuos. Înainte de Reforma protestantă din secolul al XVI-lea, artiștii și-au luat libertăți creative în descrierea evenimentelor biblice și religioase. Contrareforma a stabilit Conciliul de la Trent pentru a aborda diferitele critici aduse Bisericii Catolice. O plângere a inclus utilizarea imaginilor religioase și a icoanelor în arta barocă sub acuzația de idolatrie.

Acest lucru a permis continuarea producerii de imagini și icoane religioase în timp ce servește unui scop mai înalt ca îndoctrinare contrareformativă. Înfățișarea sfinților servește drept propagandă religioasă, evocând evlavia și întărind influența bisericii în viața de zi cu zi. Folosirea acestor imagini a fost o modalitate în care biserica catolică a continuat să-și afirme autoritatea papală.

De ce să nu înfățișăm martiriul deloc?

Prezentarea martiriului pare contraproductivă pentru afirmarea autorității bisericii, deoarece creează admirație și inspirație pentru neascultarea civilă. Păgânismul era religia majoritară în Roma antică; Creștinismul a fost ilegal până în 313 d.Hr. Persecuția creștinilor din Roma a justificat neascultarea civilă și nesupunerea în Roma. Introducerea creștinismului în Roma antică a amenințat practicile zilnice ale vieții de zi cu zi. Rutinele zilnice, inclusiv îndatoririle civice, includeau practici religioase. În ceea ce privește ideologia religioasă, credința și devotamentul transcend.

Creștinismul a fost efectiv o contracultură în Roma, ale cărei practici au contestat statu quo-ul. În timp ce societatea postmodernă ar putea considera că aprecierea martiriului, considerat un aspect drept laudă este de fapt o încurajare a crimelor, luați în considerare că severitatea persecuției religioase de-a lungul istoriei este de dimensiuni gigantice poate. Persecuția și intoleranța au venit din teama de a înlocui sistemele guvernamentale și societale actuale. Mai simplu spus, acest lucru a reprezentat cea mai mare amenințare pentru cei de la putere din Roma antică.

Reprezentări ale martiriului feminin: descoperiți simbolurile

În mod obișnuit, descrierile femeilor martiri includ ținerea unei frunze de palmier și un simbol al martiriului ei în mâini. De exemplu, în Sfânta Apolonia a lui Francisco de Zubarán, ea ține unul din dinți, ceea ce înseamnă că martiriul a avut loc deja. Cu toate acestea, nu există nicio indicație de tortură, îndepărtare a dinților sau moarte nicăieri pe corpul ei. Fără obiectele pe care le deține, omul mediu din secolul al XVII-lea nu ar putea să o identifice.

Iconografia religioasă joacă un rol crucial în povestirea sfintelor femei. Acest lucru se datorează faptului că abilitatea de a citi era rezervată clasei superioare, celor educați și clerului. Deși alfabetizarea a continuat să crească în Europa, ea a fost în general rezervată elitei și, mai precis, bărbaților. Din această cauză, publicul larg s-a bazat pe simboluri din poveștile biblice pentru a interpreta cine erau figurile dintr-o imagine.

Un alt exemplu de reprezentări ale martiriului prin simbolism este Autoportretul lui Artemisia Gentileschi ca Sfânta Ecaterina de Alexandria. Fără frunză de palmă și roată, este identificată doar ca artistă, sub forma unui autoportret. Dacă aceste simboluri și detalii specifice nu ar fi prezente, aceste imagini nu ar fi altceva decât picturi de femei. Prezentările acestor sfinți reflectă așteptările lor în societatea barocă: calm, liniște și demnitate.

Există puține indicii despre violență sau punerea sub semnul întrebării a statu-quo-ului, care intră în conflict cu conceptul de martiriu aproape în totalitate. Această tactică propagandistă servește ca un dispozitiv pentru echivalarea vizuală și influențarea femeilor din epoca barocă. Izolând acești sfinți dintr-un mediu, artiștii elimină cu intenție drama intensă prezentă în timpul martiriului.

O istorie a tăcerii femeilor

În mod surprinzător, suprimarea vocilor femeilor nu este neobișnuită în cadrul catolicismului. Unul dintre cele mai mari exemple este identificarea greșită intenționată a Mariei Magdalena ca prostituată. Nu există nicio dovadă că ea ar fi una nici în Legenda de Aur, nici în Biblie. Identificarea ei greșită a fost o încercare propagandistă de a o invalida ca fiind unul dintre cei mai apropiați discipoli ai lui Isus Hristos.

În loc să recunoască rolul semnificativ pe care l-a jucat în viața lui Hristos, a fost aproape în întregime discreditată. Conceptul de a reduce la tăcere acești sfinți este contradictoriu cu poveștile martiriului lor. Multe martiri au fost condamnați și uciși datorită jurămintelor lor de virginitate și devotament față de creștinism. A promite virginitatea și devotamentul față de religie este ceva care necesită vocalizare. Prin reducerea la tăcere a acestor femei în cadrul artei, în vremurile în care acestea ar fi cele mai vocale, este contraproductiv devoțiunii inspiratoare. Mesajul este inconsecvent – fiți devotați, dar nu fiți vocali în legătură cu devotamentul menționat.

Dar martirii bărbați?

În contrast puternic, experiențele martirilor masculini de martiriu violent și visceral sunt reprezentate grafic. În Crucificarea Sfântului Petru de la Caravaggio, privitorul îl vede pe Petru legat și crescut pe o cruce inversată. Imaginea evocă sentimente de empatie și uimire, văzând o scenă complet imaginată a momentelor finale ale lui Peter. Această scenă oferă toate informațiile pentru a arăta ce se întâmplă.

Publicul are o vedere completă a unghiilor din mâinile și picioarele lui Peter și frica din ochii lui. Niciun detaliu nu a fost cruțat, mergând atât de departe încât să includă efortul călăilor lui Petru. Spre deosebire de femeile sfinte, emoțiile lui Petru sunt ușor de citit: este înfricoșat, supărat și sfidător. Cu această imagine, vedem un om luptându-se până la ultima suflare pentru ceea ce crede. Un mesaj complet diferit este transmis spectatorilor de sex masculin: fii tare, mândru și fă-ți auzită vocea cu orice preț.

În timp ce martiriul este un motiv popular în arta barocă, manevrarea sfinților bărbați și femei a fost semnificativ diferită. Scopul final al bisericii a fost să consolideze așteptările specifice unui gen de comportament adecvat și să exercite autoritatea papală. Înfățișarea martirilor de sex masculin a necesitat ca martiriul să fie egalat cu masculin: confruntativ, visceral și inevitabil.

Manipularea vizuală a femeilor martiri supuse aceleiași soarte a fost foarte diferită. A face acest lucru ar echivala bărbații cu femeile, idee pe care catolicismul din secolul al XVII-lea nu a vrut să o încurajeze. Arta barocă a devenit o parte importantă a mașinii de propagandă, menținând strânsoarea continuă a puterii pe care o avea biserica. Indicarea așteptărilor societale plasate pe ambele sexe ale secolului al XVII-lea în arta barocă a fost efectiv subtilă. Acțiunile și credințele acestor sfinți au fost exemple în care publicul ar trebui să urmeze.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate