Reclamă
La doar 54 de ani, pe 3 mai 1987, Dalida se sinucidea la Paris cu o supradoză de somnifere, lăsând un ultim mesaj: „Viaţa mi-e insuportabilă. Iertaţi-mă”.
Se născuse din părinţi italieni, în 17 ianuarie 1933, sub numele de Iolanda Gigliotti, la Cairo. A fost singura fată din familie şi a avut doi fraţi – Orlando şi Bruno -, tatăl lor, Pietro, fiind prim-violonist la Opera din Cairo. Şi-a petrecut o mare parte a vieţii în Franţa, unde, după ce a primit cetăţenia franceză, a avut numele Yolanda Gigliotti.
Reclamă
Copilăria sa a fost marcată de o gravă miopie şi de un uşor strabism, iar mai târziu de despărţirea de tatăl ei, care a fost deportat în cel de-al Doilea Război Mondial. Iolanda era o fire retrasă şi singuratică şi îşi spunea mereu că este „răţuşca cea urâtă”.
Prima dată a fost Dalila
În 1951, a participat în secret la un concurs de frumuseţe. Peste trei ani, a luat parte la concursul Miss Egipt, unde a câştigat premiul I. A fost angajată, apoi, ca actriţă pentru a filma la Cairo. A avut câteva apariţii sporadice în filme egiptene, perioadă în care primeşte numele de scenă „Dalila”.
Este remarcată de un regizor francez. Iolanda, pe atunci Dalila, visează să ajungă la Paris. În ciuda opoziţiei familiei sale, pe 24 decembrie 1954 a zburat la Paris. În 1956 s-a mutat definitiv în Franţa cu intenţia de a deveni actriţă. Pentru a se întreţine, a luat lecţii de canto.
Dalida
A fost angajată într-un cabaret pe Champs Elysées, iar mai târziu la Villa d’Este. Este prezentată acolo ca „Revelaţia cântecului francez”. A abandonat actoria şi, cu numele de scenă schimbat în „Dalida”, a început să cânte în săli de spectacole şi cabarete.
A fost descoperită de Bruno Coquatrix şi prezentată lui Lucien Morisse, director la Radio Europe 1.
Dalida l-a cucerit pe Morisse, cu care s-a căsătorit pe 18 aprilie 1961, la Paris.
În Top
În acelaşi an, lansa melodia acestuia, „Bambino”, înregistrând un imens succes. Piesa a rămas timp de 46 de săptămâni în Top 10 din Franţa şi este unul dintre single-urile artistei cu cea mai mare vânzare (peste 300.000 de exemplare).
A primit 71 de discuri de aur şi cinci de platină. A fost prima cântăreaţă care a câştigat un disc de diamant. A vândut aproape 85 de milioane de albume, într-o carieră de peste 30 de ani. I-au fost acordate numeroase premii şi distincţii de către preşedinţi, magnaţi de presă şi oameni importanţi din industria muzicală mondială.
Peste Piaf și Brel
În 1957, primea primul disc de aur. A cântat alături de Charles Aznavour la celebra sală Olympia din capitala Franţei. A lansat alte melodii de succes ca „Tu Me Donnes”, „Ciao Ciao Bambina”, „Garde-moi la derniere danse”. A devenit cunoscută în toată Europa şi, în 1961, pleca în turneu în Hong Kong şi Vietnam.
Era cântăreaţa favorită a momentului şi se afla în topuri înaintea lui Edith Piaf, Jacques Brel şi a altor „monştri sacri” ai cântecului francez.
În septembrie 1961, în cadrul unui turneu la Cannes, îl întâlneşte pe Jean Sobieski, un pictor polonez, plin de şarm, care o cucereşte şi o va face să trăiască, pentru o vreme, între pasiunea înflăcărată şi recunoştinţa faţă de cel care a sprijinit-o decisiv în viaţa şi cariera ei, Lucien Morisse.
Despărțirile
În anul 1962, Dalida apare în mai multe filme, printre care „L’inconnue de Hong Kong”, alături de Serge Gainsbourg. În acelaşi an, Dalida a cântat „Le petit Gonzales” şi a obţinut un nou succes. În 1962, a cumpărat un conac în Montmartre. După ce divorţează de Lucien Morisse, Dalida se desparte şi de Jean Sobieski.
Pe 4 august 1964, devine blondă. În acelaşi an, a primit un disc de platină pentru vânzarea a peste zece milioane de înregistrări, devenind prima femeie care realizează această performanţă.
În 1965, a cântat „La danza di Zorba” pe muzica lui Theodorakis, care a compus coloana sonoră pentru filmul „Zorba Grecul”, înregistrând un nou succes de proporţii.
Se îndrăgosteşte din nou, de un cântăreţ italian, Luigi Tenco, cu care se căsătoreşte în aprilie 1967, dar în ianuarie 1968, acesta s-a sinucis, sub influenţa alcoolului şi a tranchilizantelor.
Imediat după aceea, Dalida a avut şi ea o tentativă de sinucidere cu barbiturice, dar a fost salvată.
În primăvara anului 1968, a plecat în turneu în străinătate. În Italia, a primit marele premiu pentru cântec, „Canzonissima”. Aflată mereu în căutarea sa, Dalida întreprinde mai multe călătorii în India pentru a urma învăţăturile unui înţelept hindus. În august 1970, are un imens succes cu piesa „Darla dirladada”.
Cu Delon
În 1973, a cântat împreună cu Alain Delon versiunea franceză a cântecului italian „Paroles, paroles”. Piesa a devenit un mare hit şi a cucerit topurile din Franţa şi Japonia.
Cu „Il venait d’avoir 18 ans” a devenit numărul 1 în 9 ţări şi a vândut numai în Germania 3,5 milioane de exemplare.
Pe 15 ianuarie 1974, a revenit pe scena de la Olympia, iar la finalul turneului a prezentat o nouă piesă „Gigi l’amoroso”, care rămâne cel mai mare succes mondial al Dalidei, fiind prezent pe primul loc în topurile din 12 ţări.
În 1975, Dalida primea premiul Academiei franceze, menţionează site-ul https://dalida.com.
În ţările arabe, Dalida era foarte apreciată. În 1978, a înregistrat „Salma ya Salama”, după o melodie populară egipteană, un cântec tradus din arabă în franceză, italiană şi germană. A fost primită apoi în Egipt ca o regină, la avion aşteptând-o Anwar El Sadat, preşedintele ţării.
În America
Tot în 1978 era remarcată de americani, care au invitat-o să concerteze la Carnagie Hall din New York, unde a interpretat pentru prima dată melodia „Lambeth Walk”. A lansat în Generation ’78, primul single francez însoţit de un videoclip. În vara anului 1979, noul său hit s-a numit „Monday Tuesday… Laissez moi danser”.
În 1981, strabismul care o supărase în copilărie revine în forţă, în timp ce artista simte că nu mai are puterea de-a ţine pasul cu solicitările din industria muzicii. În 1983, lansa albumul „Les p’tits mots”, în 1984 – „Pour te dire je t’aime”, în 1986 – „Le visage de l’amour”. Până în 1986, a lansat numeroase alte hituri şi a realizat un nou turneu mondial.
În cei 37 de ani de succes neîntrerupt, Dalida şi-a făcut timp să joace în câteva filme, dar abia în 1986 a găsit un adevărat rol de compoziţie, fiind eroina filmului regizorului egiptean Youssef Chahine – „Le sixieme jour”, criticii salutându-i prestaţia actoricească.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
