Reclamă
Samsara se referă la ciclul morții și renașterii și face parte din religiile indiene: hinduism, budism, jainism. Samsara vine din limba sanscrită și înseamnă „mișcare continuă” sau „rătăcire”. În acest articol vom oferi detalii despre samsara, un concept foarte vechi al Indiei.
Religiile Indiei
Religiile Indiei afirmă că renașterea (reîncarnarea) face parte dintr-un ciclu continuu, fără început, fapt care se observă și în natură. Ciclul renașterii se leagă de karma, legea cauzei și a efectului, care spune că acțiunile noastre nu au consecințe doar în viața asta, ci și în viețile care vor veni. Karma determină modul în care o persoană renaște în această lume. Dorința, egoismul și ignorarea adevăratei naturi a realității și a sinelui, duc la renaștere. În funcție de acțiunile lui, omul se poate reîncarna în om, animal, insectă sau plantă. Scopul religiilor indiene este ca omul să scape din roata samsarei.
Reclamă
Nu se cunoaște originea exactă a conceptului de „samsāra.”Ciclicitatea timpului era o idee foarte răspândită în culturile antice care celebrau ciclurile naturii – anotimpurile. Conceptul ar fi făcut parte din cultura antică Harappa din India (2500-1700 î.Hr.). Vedele, cele mai vechi scripturi ale hinduismului, puneau accent pe sacrificiile rituale despre care spunea că au rezultate în această viață sau în rai, fapt care a dus la conceptul de „karma.” Tot în Vede apare ideea de „remoarte” care se întâmplă în cer și precede întoarcerea pe pământ. Până în secolul VI î.Hr., când au fost scrise Upanishadele (scripturi hinduse care fac parte din Vede), conceptul de renaștere a fost acceptat în India. Tot în această perioadă se dezvoltă budismul și jainismul.
Samsāra în hinduism
Samsara este privită într-un mod negativ în tradiția hindusă. Școlile de gândire hinduse au păreri diferite la capitolul „de ce sunt prinse ființele în samsara”. Unele sugerează că legea cauzei și a efectului (karma), care nu are început, ne leagă de samsara. Ființele se reîncarnează în funcție de karma lor. Atman, al cărui echivalent occidental este sufletul, nu este afectat de karma. Ignorarea sinelui adevărat duce la perceperea lumii materiale prin prisma ego-ului. Astfel, lumea materială generează dorințe și prinde individul în ciclul continuu al karmei și reîncarnării. O karma negativă poate duce la renașterea în iad sau pe pământ ca animal mic, insectă sau plantă. Upanișadele Chandogya descriu karma și renașterea:
„Cei care au avut o conduită bună aici, vor intra într-un pântece plăcut. Dar cei care au avut o conduită murdară, vor intra într-un pântece murdar: de câine, de porc sau de proscris.”
Cel mai bun rezultat al reîncarnării este „calea zeilor” și poate fi obținut doar de către oamenii care și-au dedicat viața contemplării și izolării. Disciplina și meditația permit transcederea spațiului și timpului, fapt care duce la oprirea renașterilor și la eliberare. Hinduismul numește această stare moksha, nirvana sau mahasamadhi. Odată ce karma este purificată, omul poate scăpa din lanțurile samsarei. Hinduismul oferă patru moduri prin care se poate obține eliberarea: iubire, meditație, contemplare, acțiuni dezinteresate.
Școala Advaita Vedanta spune că atman (spiritul individual) este unul și același cu Brahman (spiritul universal). Cu alte cuvinte, dacă facem diferența între sufletul nostru și sufletul universului, se întâmplă din pricina egoismului care apare din iluzia (maya) acestei lumi. Lumea materială în sine și participarea la ea sunt o consecință a iluziei. Numai dacă înțelegem iluzia, vom putea să o depășim. Omul se eliberează atunci când transcede iluzia și realizează că este totuna cu Brahman.
Samsāra în budism
În budism, samsara este descrisă ca „roata suferinței” sau „roata vieții”. Omul se prinde în roata samsarei din cauza celor trei rădăcini ale suferinței: ura (dvesha), dorința sau pofta (trishna) și amăgirea (avidya). În budismul tibetan, ciclul existenței se numește bhavacakra iar samsara este descrisă ca făcând parte dintr-un cerc (mandala). Bhavacakra este format din șase părți: lumea iadului, lumea semizeilor, lumea fantomelor flămânde, lumea oamenilor, lumea animalelor și lumea zeilor. Bhavacakra este ținută de Mara (demonul plăcerilor senzuale) sau Yama (zeul morții) care rotește ciclul renașterii la nesfârșit.
Samsāra în jainism
Jainismul crede în ideea de suflet pur și perfect (jiva) care este legat de lumea materială și de karma. În jainism, karma este descrisă mai degrabă ca o substanță decât ca o forță metafizică. Sufletul este prins în ciclul renașterii după ce acumulează karma. Karma formează corpul fizic, determinând natura fiecărei renașteri. Există patru tipuri de karma responsabile pentru acest lucru.
Namakarma determină clasa, specia și sexul, Gotrakarma determină însușirile spirituale, Vedaniyakarma determină măsura în care viața este dură sau plăcută iar Ayuhkarma determină durata vieții. Până se eliberează, soarta sufletului este dictată de cele patru tipuri de karma. Ego-ul trebuie cucerit pentru a vedea realitatea așa cum este, fără vălul iluziei. Adepții numesc eliberarea „mukti” iar sufletele care au scăpat din samsara plutesc într-un loc al ființelor eliberate (siddha loka), în vârful universului.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
