Sărbători religioase 1 august. Zi de mare importanță pentru creștinii de pretutindeni – Monden
Home > Actualitate > Social > Sărbători religioase 1 august. Zi de mare importanță pentru creștinii de pretutindeni

Reclamă

Actualitate Social

Sărbători religioase 1 august. Zi de mare importanță pentru creștinii de pretutindeni

sarbatori religioase

Reclamă

Creștinii ortodocși celebrează astăzi Scoaterea Sfintei Cruci. Tot astăzi sunt celebrați și Sfinții 7 frați Mucenici Macabei, fiind marcat Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului. La greco-catolici sunt același sărbători, cărora li se adaugă celebrarea învățătorului Eliazar și Sfântul Alfons. La romano-catolici este Sfântul Episcop Alfons de Liguori.

Date despre sărbătoarea de azi

Scoaterea Sfintei Cruci se sărbătorește de Biserica Ortodoxă la 1 august. Această zi de mare sărbătoare ne aduce aminte că la Constantinopol era scos din trezoreria imperială lemnul Sfintei Cruci și era dus în procesiune până la Catedrala Sfânta Sofia. La ceremonie participau mulți preoți și diaconi, care tămâiau pe tot drumul lemnul Crucii pe care s-a răstignit Hristos Mântuitorul lumii.

Reclamă

Mulțimea se oprea pe parcurs la o fântână cu un baptisteriu, unde se făcea binecuvântarea apei, pentru ca apoi Sfânta Cruce sa fie pusă pe masa altarului Sfintei Sofia. Din catedrală se făceau apoi, în fiecare zi, până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), procesiuni în cartierele orașului, pentru a purifica aerul și a-i proteja pe locuitorii cetății de epidemiile ce se puteau răspândi cu repeziciune la acea epoca, mai ales pe căldurile din luna august.

Sfânta Cruce este prăznuită de-a lungul anului bisericesc de mai multe ori. Este vorba despre Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie; Duminica Sfintei Cruci, a treia duminică din Postul Mare; Scoaterea cinstitului Lemn al Sfintei Cruci, pe 1 august; Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer, în Ierusalim, pe 7 mai.

Astăzi sunt prăznuiți și cei 7 frați Mucenici Macabei care au suferit chinuri mari și moarte martirică pentru că s-au opus încercărilor de întoarcere a poporului israelit de la credința în Dumnezeu la închinarea la idoli.

Prigoana a început în timpul regelui Antioh al IV-lea (175-164 î.Hr.), care se chema și Epifanis, adică luminos, „dar care mai mult era numit de alții Epimanis, adică nebun, pentru că s-a sculat cu nebunie împotriva lui Dumnezeu cel adevărat și împotriva sfințeniei Lui, făcîndu-se chip al lui Antihrist”, se arată în volumul Viețile Sfinților.

Din cauza tulburărilor lumii iudaice, regele Antioh, care domnea într-o parte a imperiului întemeiat de Alexandru cel Mare (Macedon) (336-323 î.Hr.), a dat rapid ordin ca toate popoarele din toate semințiile aflate sub conducerea sa să adopte valorile elenistice și în mod obligatoriu cultul zeilor să fie singurul practicat. Cei care nu aveau să țină cont de ordinele sale aveau să fie uciși fără milă.

În Ierusalim aplicarea acestei dispoziții a fost favorizată „de către învățătorii cei mincinoși ai legii și de către arhiereii Ierusalimului, iubitori de stăpînire”, între care s-a aflat și marele arhiereu, Menelae. El a deschis porțile orașului în fața armatei lui Antioh.

De aceea, împăratul a luat cetatea cu puterea sa de oaste și a poruncit ostașilor să ucidă fără de cruțare pe toți cei ce se vor întâmpla pe ulițele cetății; apoi, intrând prin case, să înjunghie pe bărbați și pe femei, pe bătrîni, pe tineri și pe prunci. Numărul celor uciși în cele trei zile a fost optzeci de mii, iar al celor legați și aruncați în temniță, patruzeci de mii. Mulți din acei cetățeni au fost dați în robia ostașilor, care au îndrăznit a intra cu mândrie în templul Domnului, având înainte conducător pe Menelae, care se făcuse vânzătorul patriei și al legii”, se mai arată în volumul Viețile Sfinților.

În vremea în care nimeni nu avea curaj să numească un iudeu, nici să facă ceva după legea lui Moise, pentru că toți vedeau înaintea ochilor lor chinurile și moartea care îi aștepta, au fost prinși, împreună cu mama lor și cei șapte frați Macabei. Pentru că proveneau dintr-un neam cunoscut, au fost trimiși în Antiohia spre cercetare. Au fost omorâți în mari chinuri în fața mamei lor, Solomonia, deoarece nu au renunțat la credințele lor, deși au fost puși de nenumărate ori.

Citeste si




Recomandări autor