Savantul de renume mondial, Nicolae Iorga. Povestea „Semănătorului” culturii românești, pus pe hârtia de doar 1 Leu

Născut pe 5 iunie 1871, Nicolae Iorga avea să devină rapid un mare istoric, critic literar, militant antisemit, documentarist, dramaturg, memorialist, ministru, profesor universitar și academician român. În prima parte a secolului 20, George Călinescu îl descria pe Nicolae Iorga drept cel care a știut cel mai bine să joace în cultura românească „rolul lui Voltaire”. Un caracter puternic și un om greu de egalat, Nicolae Iorga a marcat istoria și literatura națională și internațională prin operele sale autentice.

„Și în viață, în simțire, în scris, în gând, când te uiți bine, rămâne mai ales ce ai dat altora, ce ai lăsat de la tine, ce ai jertfit. Prin înstrăinarea de tine însuți capeți și consecvență, și stăruință, și caracterul, și iubirea oamenlor.” – Nicolae Iorga

Reclamă

Întreaga lume l-a cunoscut pe Nicolae Iorga ca un mare medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filosof al istoriei. Este autorul a 1003 volume de carte, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii, sute de sinteze și analize speciale. Acesta este considerat cel mai mare istoric al României din toate timpurile, lucrând la Istoria Românilor în nu mai puțin de zece volume.

Născut la Botoșani, marele om de cultură i-a avut ca părinți pe Nicu Iorga și Zulnia Aghiropol. El a avut și un frate, pe George Iorga.

De la doar câțiva ani, Nicolae Iorga s-a dovedit un geniu. La doar șase ani, în anul 1876,  Nicolae Iorga a intrat la școala primară deținută de Marghian Folescu. Pe atunci, Iorga citea în original literatură franceză.

A demonstrat, încă de mic, o precocitate nemaiîntâlnită, la vârsta de șase ani, în 1876, a fost admis la școala primară a lui Marghian Folescu din Botoșani și citea în original literatură franceză. Învățământul gimnazial și cel liceal le-a parcurs Colegiul Laurian din Botoșani, iar apoi a început să ofere meditații, deoarece familia sa nu se mai descurca cu cheltuielile casei.

Deși era foarte deștept, Nicolae Iorga a fost dat afară de la școală. Acesta a fost eliminat temporar, deoarece nu a salutat un profesor pe holurile instituției de învățământ. Ulterior, el părăsit orașul și s-a înscris la Colegiul Național din Iași, acolo unde a fost admis cu bursă. Pe atunci, vorbea la perfecție italiana, latina, franceza și greaca.

Pe când avea doar 17 ani, Nicolae Iorga nu mai accepta să fie condus și devine foarte interesat de scena politică din România. Acesta de auto-declară un marxist.

Așa ajunge din primele zile să încalce toate regulile Colegiului Național din Iași. Este suspendat de conducere și pierde bursa. Continuă să ofere meditații, ca să își întrețină familia.

În anul 1888, a fost admis la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. A încheiat studiile la doar un an distanță, cu dispensă, cu diploma magna cum laude.

Propus să fie printre cei mai buni

Reprezentanții Ministerului Educației i-au propus un program sponsorizat de stat care le permitea celor cu rezultate excelente la învățătură să studieze în străinătate. Deja știa mai multe limbi străine ca orice alt cadru didactic din jurul său.

În anul 1890, la doar 19 ani, Iorga se căsătorește cu Maria Tasu (1871-1954) care îi va dărui 5 copii, dintre care două fetițe au murit la vârsta de doi ani. În cazul acestora, nu se știe ce s-a întâmplat. Pentru Nicolae Iorga, familia era pe locul doi. Chiar și în luna de miere, la Veneția, Iorga a ales să studieze zi de zi arhivele orașului, dar și bibliotecile.

Iorga și Maria Tasu au fost căsătoriți doar 10 ani. Plecările mult prea dese ale lui Iorga au făcut-o pe Maria să nu își mai dorească să fie alături de el.

În perioada aprilie – iunie 1890, Iorga alege să studieze  pentru prima dată în străinătate, în Italia, apoi va merge în Franța, unde a urmat cursurile „École pratique des hautes études”. Aici învață foarte bine engleza și germana.

În anul 1892, Iorga a studiat în Anglia și în Italia. Un an mai târziu, acesta s-a înscris la programul de doctorat al Universității din Berlin. El s-a mutat la Universitatea din Leipzig, unde va obţine doctoratul în filozofie.

În octombrie 1894, Iorga revine în țară și se va stabili la București, într-o casă din zona Grădina Icoanei. Devine profesor suplinitor.

În anul 1895, a vizitat Olanda și Italia. Căuta documente legate de istoria românilor. După revenirea în țară, Iorga este numit curator și editor al colecției de documente istorice a fraților Hurmuzachi, post acordat de Academia Română la propunerea istoricului A.D. Xenopol. Mai mult, din luna octombrie 1895, i s-a oferit un post de profesor titular de istorie universală la Universitatea din București. Tot din acest an, Nicolae Iorga a colaborat cu A.C. Cuza, pentru crearea grupului Alianței Antisemite Universitare.

Iorga își reîntemeiază o familie

Pe data de 17 iunie 1900, alege să divorțeze de soția sa, însă Iorga se va îngriji de prima lui familie. Maria Tasu devine funcționară Ministerul Sănătății.

La 4 februarie 1901, Iorga se recăsătorește cu profesoara Ecaterina Bogdan, sora prietenului său, slavistul Ion Bogdan, la biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului.

Ecaterina, uneori strigată de Iorga după numele de Catinca, nu a dorit să fie o mamă implicată pentru cei șapte copii pe care aceștia i-au avut împreună.

Nicolae Iorga a fost și un creator de publicații științifice și culturale. Cea mai mare creație a sa este  marcanta revistă „Sămănătorul”, apărută la București în perioada 2 decembrie 1901 – 27 iunie 1910. Publicația, încă de la primele sale numere, avea să joace un rol important în viața literară și așa a dus la înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele – „Semănătorismul”. Prin acest curent literar, Nicolae Iorga susținea valorile naționale tradiționale și folclorice și necesitatea culturalizării țărănimii din toată România și din întreaga lume.

Iorga a fondat, pe data de 10 mai 1906, cotidianul „Neamul Românesc”. A sprijinit, alături de alți mari oameni de știință, înființarea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației „Cercetașii României”.

La 23 aprilie 1910, Iorga, un naționalist moderat și apărător al tradiționalismului rural, va fonda, împreună cu Alexandru C. Cuza, Partidul Naționalist-Democrat. La acel moment, el milita pentru exproprierea tuturor moșiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativă, lărgirea dreptului de votși asupra femeilor.

La 26 mai 1910 este ales membru titular al Academiei Române

Patru ani mai târziu, Nicolae Iorga contribuie la înființarea Institutului de Studii Sud-Est Europene, apoi a Institutului de Studii Bizantine și a Institutului de Istorie Universală.

După Marea Unire, la 25 noiembrie 1919, Iorga a avut o contribuție importantă la formarea Blocului Parlamentar.  Iorga a primit funcția de președinte al Adunării Deputaților. Tot în acest an, el a devenit președintele general al Comisiei Monumentelor Istorice.

În perioada anilor 1924 – 1927, Iorga este ales președinte al Secțiunii de Istorie a Academiei Române.

El a înființat numeroase instituții românești în străinătate. Este cel care a creat Școala Română de la Paris (1926), Casa Română de la Fontenay-aux-Rosses, Casa Română din Veneția, acestea fiind printre cele mai mari lăcașuri de cultură ale românilor de peste granițe.

La 1 noiembrie 1928, Iorga este ales decan al Facultății de Litere și Filozofie. În  1929, în luna martie, este ales rector al Universității București.

Devine prim ministru

Regele Carol l-a numit prim-ministru pe Nicolae Iorga, la 18 aprilie 1931. Decizia de a-i da o astfel de funcție a avut în spate interese politice, deoarece Carol profita de prestigiul de care se bucura Nicolae Iorga  atât în România, cât și în alte țări. Din cauza crizei mondiale, pe data de 31 mai 1932, Nicolae Iorga va demisiona din funcție. În septembrie, același an, el va revigora formațiunea sa politică, sub denumirea inițială de Partidul Naționalist-Democrat.

Nicolae Iorga alege să renunțe la clasa politică, fiind dezamăgit de tot ce a văzut. Acesta duce o luptă puternică împotriva Gărzii de Fier, prin intermediul „Neamului Românesc” – o adevărată publicație antifascistă a țării.

În anul 1936, vedea lumina tiparului, prima culegere de conferințe susținute de Iorga la Radiodifuziune, intitulată „Sfaturi pe întunerec”. Acesta începe să sprijine regimul regelui, instaurat prin Constituția din 27 februarie 1938, devenind ministru de stat, între 10 februarie şi 30 martie 1938. El făcea parte din guvernul aflat sub conducerea lui Miron Cristea.

Acuzat pe nedrept

În 1938, Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, i-a adresat o scrisoare deschisă lui Iorga. Acesta îl acuza că îndemnase tineretul român să facă comerț pentru a-i alunga pe evrei.

 „Eşti un om necinstit sufleteşte căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate […] De acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi”, se arăta în scrisoarea trimisă de Zelea.

Iorga a acționat imediat în fața Parchetului Militar, solicitând deschiderea unei acțiuni în justiție pentru calomnie. Zelea Codreanu a fost în arest, iar Tribunalul Militar a decis condamnarea acestuia la șase luni de închisoare, fiind acuzat de calomnie.

În noaptea de 29/30 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu, alături de alți lideri legionari, printre care se numărau Nicadorii, asasinii lui I. G. Duca, şi Decemvirii, asasinii lui Mihail Stelescu, au fost asasinați în timp ce erau transportați de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre cea din Jilava. Legionarii încep să îl amenințe pe Nicolae Iorga cu moartea.

În luna iunie a anului 1939, Iorga a devenit senator numit de rege, iar pentru doar patru zile, a fost președinte al Camerei superioare. Acesta lupta ca unele reguli din țară să fie anulate.

A urmat o perioadă extrem de grea, deoarece țara a pierdut  mari teritorii, apoi, în vara anului 1940, numirea, de către regele Carol al II-lea a generalului Ion Antonescu în fruntea Consiliului de miniștri, abdicarea regelui Carol, la 6 septembrie 1940 și încredințarea către fiul său, Mihai, a tuturor activităților și obligațiilor sale.

România devine stat legionar

Pe data de 14 septembrie 1940, România primește titlul de Stat Național – Legionar. Horia Sima, liderul de pe atunci al legionarilor, ajunge și vicepreședinte al Consiliului Miniștrilor. Aceștia încep să promoveze politici proprii, să naționalizeze fabricile și să creeze instituții ale lor, să aresteze după bunul plac și să impună propriile legi.

La sfârșitul lunii noiembrie, marele istoric Nicolae Iorga s-a retras pentru scurt timp la Sinaia, pentru a putea lucra la marcanta operă „Istoria românilor”. A ajuns la Sinaia, deoarece casa pe care o avea la Vălenii de munte fusese grav avariată în cutremurul din aceeași lună.

La 27 noiembrie 1940, profesorul se găsea în biroul său din vila de la Sinaia, lucrând din greu la mare operă. La ora 17:30, ușa de la camera doamnei Ecaterina Iorga s-a deschis brusc. Trei persoane au dărâmat ușa și alte patru persoane așteptau în altă cameră. Erau membrii Poliției Legionare care aveau mandat de arestare pentru Nicolae Iorga.

O moarte nedreptă, pentru o adevărată personalitate

A doua zi, la 28 noiembrie 1940, corpul profesorului Iorga a fost găsit fără viață, într-un șanț de pe șoseaua Ploiești-Strejnic, la 1 km de Strejnic, pe partea dreaptă a șoselei. El a fost găsit de Petre Zamfir. Fusese împușcat! Lângă trupul său neînsuflețit au fost găsite numai puțin de nouă cartușe.

Ani la rând, în lumea istorică și culturală de la nivel național și internațional, întâmplarea a fost catalogată drept „cea mai odioasă crimă de la tăierea capului lui Miron Costin încoace”. Autorii asasinatului au fost secretarul general al Institutului Național al Cooperațiie, Ion Turcan, alături de consilierul Ștefan Cojocaru, directorul Traian Baciu, un șofer pe nume Ștefan Iacobete și informatorul poliției, Tudor Dacu. Alți 64 de demnitari au fost uciși în aceeași zi, printre care și economistul Virgil Madgearu.

După ce s-a aflat modul în care a fost asasinat Nicolae Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

Cele mai mari capodopere ale lui Nicolae Iorga

Iorga a lăsat lumii: „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, în 25 volume (1901 – 1913), „Istoria Imperiului Otoman” în 5 volume (apărută în limba germană – „Geschichte des osmanischen Reiches” -, 1908 – 1913), „Istoria românilor” în 10 volume (1936 – 1939). Totodată, a scris poezii, drame istorice („Învierea lui Ştefan cel Mare”, „Tudor Vladimirescu”, „Doamna lui Eremia”, „Sfântul Francisc din Asisi” şi altele), volume memorialistice („Oameni cari au fost”, „O viaţă de om, aşa cum a fost”, „Supt trei regi. Istorie a unei lupte pentru un ideal moral şi naţional”).

Alte volume renumite sunt: „Războiul nostru în note zilnice”, „Dezvoltarea ideii unității politice a românilor”, 1915, „Pentru întregirea neamului. Cuvântări din război” 1915 – 1917, 1925, „Doctrina naţionalistă”, 1922, „Politica externă a regelui Carol I al României”, 1923, „Războiul pentru independența României. Activități diplomatice și stări de spirit”, 1927, „Memorii”, 1917 – 1938, vol. I-VII, 1931 – 1939, „Istoria unei legende: Iuliu Maniu”, 1934, „Oameni care au fost”, vol. I-III, 1934 – 1936.

România nu l-a apreciat niciodată pe marele Nicolae Iorga

Nicolae Iorga a fost cu adevărat un istoric și un om de cultură greu de egalat la nivel național și internațional. Acesta a influențat viața culturală, religioasă, istorică și social-politică din România, fără să devină un doctrinar sau un ideolog. Corectitudinea sa și ingeniozitatea au dus la crearea unor documente și unor volume care au schimbat istoria țării. Nu a fost de ajuns! Societatea nu a respectat valorile impuse de acesta, iar adevărata realitate a epocii a știut cum să distrugă viața unui om care tot ce a făcut a fost să lupte pentru evoluția țării.

Drept mulțumire pentru unicitatea sa, Nicolae Iorga a fost omorât pe nedrept, în condiții teribile, și lăsat la marginea unui șanț. Românie, de câte ori vei pierde oameni care nu au știut decât să îți ofere pași către prosperitate? Și astăzi, România nu a înțeles cum trebuie să îl respecte cu adevărat pe Nicolae Iorga. Pentru a-l comemora, țara a decis să îl treacă pe marele istoric pe bancnota de 1 Leu! Mulți români nu sunt de acord cu faptul că a fost trecut pe această bancnotă, însă autoritățile susțin că au luat această decizie deoarece bancnota de un leu este printre cele mai folosite de români.

„Scrie cu sufletul tău și recitește cu sufletul altora”. N. Iorga

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Recomandări autor