„Se numea Sarah” – Tatiana de Rosnay

31 iulie 2021, 10:06

Reclamă

Reclamă

„Înainte de asta, cărțile lor de identitate primiseră ștampila de „evreu” sau „evreică”. Și apoi începuseră brusc să apară lucruri pe care nu mai aveau voie să le facă. De exemplu, să se joace în parc. Să se plimbe cu bicicleta, să meargă la cinema, la teatru, la restaurant, la ștrand. Nu mai aveau voie nici să împrumute cărți de la bibliotecă.”

Tatiana de Rosnay s-a născut pe 28 septembrie 1961 în suburbiile Parisului, iar familia sa este una de oameni cultivați. Acest lucru a făcut-o să aibă o educație bună și o perspectivă clară asupra istoriei. În 1992 își publică prima carte, iar de atunci a scris 12 romane în limba franceză și 6 în limba engleză. De asemenea a lucrat și la scenariul din două episoade a serialului „Family Affairs”. Cel mai popular roman al său a fost publicat în 2007 și poartă numele de „Sarah’s Key”. În România, cartea este publicat pentru prima dată în 2016, la editura Litera, sub traducerea Monicăi Dinu.

Reclamă

„Se numea Sarah” este un roman care a reușit să mă poarte în tainele istoriei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe meleaguri pariziene. Întreaga poveste cu Holocaustul m-a fascinat mereu. Am citit multe cărți legate de Auschwitz și de ororile la care au fost supuși evreii, însă de cele întâmplate în Franța nu am avut ocazia să citesc până am descoperit acest roman. Cartea ne prezintă povestea a două familii care sunt unite de un mare secret. Primele două capitole ne prezintă cele două eroine ale poveștii: Sarah Starzynski, un copil de doar 10 ani a cărei viață este marcată de naziști, și Julia Jarmond, o jurnalistă americană care locuiește în Paris. Întreaga carte este o pagină de istorie, fapte reale care s-au petrecut în Franța aflată sub ocupație nazistă în 1942.

„Se numea Sarah”, povestea văzută din prisma unei fete de 10 ani

Sarah Starzynski părea să ducă o viață normală, la fel ca orice copil de vârsta ei. Locuia în Paris și nimic nu mergea rău în familia din care ea provenea, asta până într-o zi, când cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit. Franța a trecut sub ocupație nazistă, iar fenomenul Holocaust a început să fie simțit și aici. Evreii au fost însemnați cu steaua cea galbenă cusută în piept, iar viața lor se schimbă radical. Multe dintre obiceiurile de zi cu zi acum le sunt interzise, iar aceste evenimente nu sunt înțelese de mintea unui copil. Sarah mai trăgea cu urechea la discuțiile părinților săi, însă nu înțelegea pe deplin despre ce era vorba. Razia poliției din noaptea de 16 iulie 1942 avea să schimbe totul.

Fiind surprinsă de vizita poliției, a încercat să își protejeze frățiorul mai mic închizându-l în dulapul lor secret. Micuța s-a gândit că ea și familia ei nu aveau să fie plecați mai mult de o noapte de acasă, iar fratele său avea să fie în siguranță. Din păcate, eu fost duși departe de casa lor, iar ideea că și-a lăsat fratele închis nu îi iese din minte niciodată. Miile de evrei au fost duși la periferiile Parisului, iar pentru început au fost luați doar bărbații și duși la Auschwitz. Nu după mult timp, femeile au fost despărțite de copiilor lor, iar micuții au rămas singuri pe lume, murind de foame sau boală. Sarah încerca să îi îngrijească pe cei mai mici decât ea și privea neputincioasă cum mulți dintre ei erau rași în cap din cauza păduchilor sau lăsați să moară. Copiii erau înconjurați de brute, oameni cărora nu le păsa de suferința celor mici. Puțini ofițeri aveau milă și compasiune pentru acele suflete nevinovate, iar Sarah a avut ocazia să întâlnească un astfel de om.

Datorită bunătății unuia dintre soldați, eroina noastră reușește să fugă din lagăr și să fie salvată de o familie de fermieri cu suflet mare. Chiar dacă acum era îngrijită și o ducea mai bine, Sarah se gândea mereu la frățiorul său rămas închis în dulapul secret. Își dorea cu ardoare să se întoarcă în apartamentul din Paris ca măcar să vadă trupul fără viață a fratelui. Deși această imagine poate pare macabră pentru mulți dintre noi, în perspectiva eroinei era o formă de a conștientiza că tot ceea ce trăiește este real și nu un vis urât din care nu se mai trezește.

Julia Jarmond, jurnalista care descoperă secretele trecutului

Cea de-a doua eroină a poveștii este o jurnalistă americană, căsătorită cu un francez. Căsnicia acesteia nu este una tocmai roz, Julia Jarmond fiind axată mai mult pe carieră și pe fiica sa de 11 ani. Într-o zi, directorul ziarului la care lucra îi propune să facă un articol despre evenimentele petrecute în seara de 16 iulie 1942. Această poveste începe să aibă un impact uriaș asupra jurnalistei, iar povestea lui Sarah o captivează și îi schimbă traiectoria.

După ce începe să afle informații despre această poveste din trecut, viața jurnalistei se schimbă radical, descoperind anumite secrete legate de Sarah și familia soțului ei. Aceștia din urmă ocupaseră în anul 1942 chiar apartamentul din care fusese expulzată Sarah. Julia Jarmond începe să aducă secretele din trecut în prezent pentru a afla cât mai multe. Curiozitatea legată de acest articol se transformă într-o obsesie, aceea de a afla cât mai multe detalii despre familia soțului ei și familia fetei care a fost condamnată la moarte doar pentru că era un evreu.

„Se numea Sarah” este o poveste de-a dreptul impresionantă, mai ales pentru cei pasionați de istorie. O parte din trecutul ascuns al Franței iese la iveală cu o poveste incredibilă dintre două familii, care la prima vedere nu par să aibă nimic în comun. Este un roman psihologic, care te răscolește pe interior și îți ridică multe semne de întrebare. O lectură ușoară, scrisă într-o manieră unică, care ne poartă în mijlocul evenimentelor prin detaliile oferite de Tatiana de Rosnay.

P.S: Cartea a fost publicată în 42 de țări, având un număr record de exemplare vândute.

Citeste si