Secretele meditației chineze în lectura lui Lu K’uan Yu

Spiritualitatea chineză nu cunoaște limite, ca în cazul conștiinței generale japoneze, sărbătorile, trăirea interioară și meditația întrunesc simboluri și semnificații din mai multe religii. Se crede că stâlpii societății chineze antice sunt cele trei mari religii asiatice: Confucianismul, Taoismul și Budismul. În funcție de fiecare în parte există diferite tipuri de meditație care ajută omul societății moderne chineze (și nu numai) să se conecteze cu sine și cu partea spirituală a Universului. Mai jos sunt prezentate succint aspecte legate de această practică, prezentate în tratatul lui Lu K’uan Yu.

Relația dintre religie, filosofi și societate era foarte legată în perioada arhaică, primele două au influențat mai mult decât spiritualitatea. Conceptele și valorile spirituale se reflectau și în guvernare, știință, artă și în orice alte structuri sociale. Chiar în situațiile când principiile  acestor trei mari filosofii de viață să se bată cap în cap, erau lăsate să coexiste, nu existau conflicte de idei. De cele mai multe ori principiile și credințele diferite s-au îmbinat, prin intermediul acestei premise putem avea o perspectivă impresionantă asupra societății chineze antice, dar și a celei recente și contemporane.

Budismul, Taoismul și Confucianismul au fost parte integrantă din cultura și societatea chineză timp de mii de ani, chiar dacă Partidul Comunist Chinez le-a considerat niște atavisme ale feudalismului, nu a îngrădit manifestările religioase ale credincioșilor lor. Timp de 17 ani, de la venirea lui la conducere, a oferit libertate religiei, de aceea există o manifestare considerabilă a practicii religioase. Astfel, s-au înființat asociații care se ocupau de conducerea acestor religii și filosofii de viață. Însă, libertatea nu a fost un vis împlinit, agențiile guvernamentale au preluat conducerea templelor, clerul monahal budist și taoist a fost forțat să participe la muncă voluntară, îndeplinirea ritualurilor religioase devenind din ce în ce mai periculoase.

Secretele meditației chineze de Lu K’uan Yu

Secretele meditației chineze este unul dintre textele clasice ale spiritualității chineze prin intermediul cărei pot fi studiate mai multe surse ale operelor contemporane care tratează problema dezvoltării conștiinței. Lu K’uan Yu (sau Lu K’uaan Yu) se numără printre cei mai buni și importanți interpreți ai practicilor de meditație chineză. În cadrul acestei cărți se regăsesc mai multe metode de meditație care sunt practicate în China. Se regăsesc recomandări pentru cum ar trebui să medităm, astfel încât să contribuie la dezvoltarea cunoașterii de sine.  Una dintre cele mai importante practici este deprinderea controlului respirației. O practică esențială și în antrenamentul și practica artelor marțiale.

Cartea oferă o perspectivă globală asupra diferitelor filosofii chineze care cultivă autocunoașterea și calmarea stării de spirit și a minții, aspecte esențiale în dezvoltarea sinelui. Chiar dacă recomandările sunt oferite la nivel general, contribuie la formarea unei perspective corecte, rezultatele diferind de la individ la individ. Lectura lucrării gânditorului chinez Lu K’uan Yu este o etapă importantă pentru cei aflați la început de drum.

Autocultivarea cuprinsă în Śūraṅgama Sūtra

Învățătura lui Buddha spune că toți oamenii au înnăscută înțelepciunea lui Thatāgata, pe care, însă nu o putem folosi din cauza ignoranței noastre. Putem dobândi modalitatea de a o folosi prin educarea minții noastre, astfel încât natura sinelui poate reveni la starea ei primordială. O astfel de stare pură este atinsă dacă nu mai suntem chinuiți de pasiuni sau de alte trăiri lumești. Înțelepciunea care sălășluiește în noi într-un stadiu latent se poate manifesta după ce este eliberată într-un mod absolut, neîngrădită de nimic.

Există diferite căi de obținere a controlului minții, Buddha, enumeră 25 de căi de căi de control al minții în Śūraṅgama Sūtra, prin intermediul meditației asupra celor „6 informații senzoriale, 6 organe de simț, 6 conștiințe și 7 elemente (Pământ, Apă, Foc, Vânt, Spațiu, Percepție senzorială și Conștiință)”. Dintre toate cele 25 de metode, Mañjuśrī, alege un timp de meditație potrivit minților lipsite de antrenament, astfel cea mai convenabilă oamenilor rămâne cea urmată de Avalokiteśvara, care constă în „eliberarea organului auzului de obiectul său, sunetul”, și apoi dirijarea acestui organ în curentul concentrării”.

Prin distrugerea gândului sunetului se depășește piedica dualității a tulburării și liniștii. Practica repetată poate ajuta oamenii să atingă punctul în care conștiința vidului să devină atotcuprinzătoare, apoi se ajunge la stare absolută în care toate dualitățile (moarte/viață, ignoranță/iluminare sau creația/anihilarea etc.) dispar. După asta apare Nirvana, urmată de depășirea bruscă a lumescului și supralumescului și se ajunge la realizarea Iluminării absolute Universale.^★

Autocunoașterea conform școlii daoiste – meditația

Principiul în jurul căruia se construiește practica meditației propuse de Dao este acesta: „Cel care caută cunoașterea învață zi de zi. Cel care îl caută pe Dao uită zi de zi”. O frază ce s-ar traduce prin faptul că prin Dao trebuie să înțelegem o experiență interioară prin intermediul căreia omul poate să se despartă de toate prejudecățile și piedicile care nu îi permit să se cunoască, să dobândească libertatea minții și a spiritului. Pentru a deveni liber trebuie să practice meditația daoistă. Care constă în: „reglementarea posturii corporale” și în „reglementarea respirației”.^★

Reglementarea posturii corporale în timpul meditației contează foarte mult, trebuie să se țină cont de fiecare parte a corpului, astfel încât la finalul meditației „ochii să fie deschiși încet și membrele relaxate”. Se începe de la poziția picioarelor care trebuie să fie în postura lotusului perfect, pentru asta piciorul stâng trebuie să fie peste piciorul drept apoi dreptul trebuie plasat peste stângul. O poziție mai greu de adoptat pentru începători, care pot alege să stea într-o poziție de semi-lotus.^★

Poziția pieptului, feselor și a pântecului este foarte importantă, este necesară relaxarea diafragmei ce poate fi obținută prin îndoirea pieptului „înainte către scobitura inferioară a stomacului (…) centrul de greutate al trupului este instabil, iar principiul vital (prāna) se ridică în scobitura stomacului, pe care începătorii îl simt blocat și neplăcut. (…) cel care meditează trebuie să-și concentreze mintea asupra pântecelui pentru a-și relaxa diafragma”.^★ În tot acest timp coloana vertebrală trebuie să fie arcuită în spre exterior, iar cu fesele trebuie să se mențină echilibrul în partea de jos a trupului.

Mâinile trebuie plasate una peste cealaltă și sprijinite pe labele picioarelor, coatele sprijinite de partea de jos a pântecului, care la rândul ei trebuie să fie așezat astfel încât să mențină echilibrul corpului. Pentru o stare profundă în meditație trebuie ca ochii să fie ușor închiși pentru a nu fi mintea perturbată de vreo imagine. Aceeași stare trebuie să fie inoculată și auzului, de aceea e nevoie de liniște deplină. Capul se ține drept cu privirea în față. Iar limba trebuie lipită de palatul gurii.

Cel care se pregătește de meditație trebuie să aibă mintea liberă, să se desprindă de absolut tot ce ar putea să îi creeze gânduri. De aceea este de cele mai multe ori să ne fixăm gândul asupra unui anumit punct din corp, prin concentrarea exclusivă asupra lui este puțin probabil să pătrundă alte gânduri. Mintea limpede poate fi obținută și prin concentrarea asupra interiorului tău, introspecția, susține K’uan Yu, te ajută să te desprinzi de lumea exterioară, dat fiind că gândurile sunt de cele mai multe ori instigate de lucrurile exterioare nouă. Iar durata meditație nu trebuie să ne provoace disconfort, fiecare în parte trebuie să își aleagă durata potrivită.

Respirația este foarte importantă, există un anumit mode de a respira considerat corect din punctul de vedere al meditației. Cel care meditează trebuie să respire profund și fin, astfel încât partea inferioară a abdomenului să se contracte și dilate alternativ. Inspirăm profund continuu și expirăm încet continuu, astfel corpul și mintea se relaxează treptat. Există și un exercițiu de respirație recomandat, mai întâi trebuie să ne așezăm în poziția lotusului, apoi începem să respirăm și suntem conștienți de fiecare inspirație și expirație în parte. Începem cu o respirație scurtă, apoi o prelungim treptat. Totul până ajungem la o respirație fină și inaudibilă, repetăm asta zilnic.

În cadrul cărții se mai regăsesc informații legate și de: „Autocultivarea potrivit Școlii Chan (Zen)”, „Autocultivarea potrivit Școlii Pământului Pur (Sukhāvati)”, „Autocultivarea potrivit Școlii Tian Tai (Tendai)” și despre cultura fizică și spirituală potrivit yogăi daoiste.

Articolul a putut fi scris cu ajutorul cărții: Lu K’uan Yu, Secretele meditației chineze, trad. Mircea Iacobini, Editura Herald, București, 2005.

Note de subsol

★Lu K’uan Yu, Secretele meditației chineze, trad. Mircea Iacobini, Editura Herald, București, 2005, pp. 13-14;
★Ibidem, pp. 202-203;
★ Ibidem, pp. 203-204;
★ Ibidem, pp. 204-205.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r