Sfântul Ludovic, cel mai iubit Rege al Franței

Autor: Roland Cătălin Pena

24 iulie 2022, 14:00

Reclamă

Sfântul Ludovic, cel mai iubit Rege al Franței

Reclamă

Veacul al XIII-lea francez este adesea denumit pe bună dreptate „Secolul Sfântului Ludovic”. Numele îi vine de la singurul rege al Franței care a fost canonizat, Ludovic al IX-lea, celebru din timpul vieții pentru pietatea sa și bunătatea arătată celor săraci. Și din aceste motive, procesul de canonizare a început la doar doi ani de la moartea lui.

Născut la Poissy la 25 aprilie 1214, ca membru al Casei de Capet, a urcat pe tron sub numele de Ludovic al IX-lea la vârsta de doisprezece ani. A domnit aproape patruzeci și patru de ani, până la moartea sa în fața Tunisului de dizenterie, la 25 august 1270. În această lungă perioadă, a dus regatul capetian la prestigiul său maxim, ceea ce a făcut să devină, sub numele de Saint Louis (Sfântul Ludovic), cel mai iubit rege al francezilor, atât sub Monarhie, cât și sub Republică.

Reclamă

Modelul regelui creștin

Cavaler curajos și combativ, suveran iscusit și înțelept, soț atent și credincios, profund evlavios, Ludovic al IX-lea apare ca modelul regelui creștin, așa cum și-l imaginau bărbații din „frumosul Ev Mediu” (secolele XII-XIII). Domnia lui este foarte clar împărțită în două perioade: Prima este o fază lungă de ucenicie, cu mama sa Blanche de Castille și foștii consilieri ai tatălui și bunicului său, până în 1242.A doua se desfășoară de la întoarcerea sa din Țara Sfântă, în 1254, după șase ani de absență. El se arată tinzând cu totul spre sfințenie, chiar dacă nu o caută în mod expres. A preferat o austeritate maximă, s-a limitat la mâncare și vin bun, a purtat un cilic (veșmânt din păr de cal) direct pe piele, s-a biciuit vinerea în memoria morții lui Hristos. Nu se temea să hrănească el însuși leproșii…

În viața publică, făcea dreptate celor mai slabi, ceea ce nu-l împiedica să acționeze, în scopuri politice, cu fermitate și fără nicio naivitate, conștient de interesele regatului său. Sub domnia sa, Parisul a devenit cel mai prestigios oraș din creștinismul occidental, cu Universitatea și monumentele sale (Sainte Chapelle, Notre-Dame). Târgurile din Champagne, între Flandra și Lombardia, au stimulat comerțul și nașterea unei burghezii urbane active și întreprinzătoare.

Triumful regelui creștin

Prin mama sa Blanche de Castille, regele este strănepotul lui Henric al II-lea și al Eleanorei de Aquitania. Avea doar 12 ani când i-a succedat tatălui său, dar evlavioasa sa mama a fost cea care a preluat, de fapt, destinele regatului cu titlul de „bailist” (regent, după vechiul baillir francez, sinonim cu administer). Ludovic al IX-lea a lăsat frâiele guvernului mamei sale până în 1242, luându-i prerogativele doar pentru a lupta împotriva unei revolte.

În 1247, în ajunul plecării într-o cruciadă, regele a decis să-și liniștească conștiința prin îndreptarea greșelilor pe care ofițerii săi le provocaseră fără știrea lui. La ordinul lui, anchetatorii s-au dus, doi câte doi, din Picardia până în Languedoc-ul inferior, pentru a aduna nemulțumirile locuitorilor împotriva agenților regelui. În cazul câștigurilor necuvenite, ofițerilor regali li s-a cerut să le restituie.

După cum subliniază Marie Dejoux, în The investigations of Saint Louis, to govern and save his soul, The Gordian knot, 2014”, este o întreprindere fără precedent care, foarte îndrăzneață, nu va fi niciodată repetată. Regele, ca bun creștin, își asigura astfel mântuirea personală, dar realiza și o operațiune de comunicare magistrală care va garanta timp de câteva secole atașamentul poporului față de monarhie, garant al drepturilor sale în fața arbitrarului, administraţiei şi nobilimii.

Sainte Chapelle din Paris

Această capodopera a artei gotice a fost destinată să adăpostească relicve sfinte dobândite la un preț ridicat de suveran. Coroana de Spini și un fragment din Crucea Adevărată, relicve importante ale patimilor lui Iisus, Ludovic le-a achiziționat în 1239-1241 de la Împăratul Balduin al II-lea al Constantinopolului, în schimbul sumei exorbitante de 135.000 de livre (capela a costat numai 60.000). Pentru viitorul Sfânt Ludovic, achiziționarea de relicve și construirea Sainte Chapelle au fost cu siguranță chestiuni de evlavie. Ele sunt și rodul unei politici pricepute care viza să facă din Paris un oraș comparabil, în prestigiu și sfințenie, cu Roma și Ierusalim. Această politică era servită de dinamismul și influența Universității din Paris unde învăța și preda prietenul său Sfântul Toma de Aquino (1225-1274), care încearcă să împace gândirea lui Aristotel cu credința creștină.

În preocuparea sa de a moraliza regatul, regele a reprimat războaiele private, duelurile legale, dar și adulterul și prostituția. La apogeul domniei sale, pe baza reputației sale de suveran drept, Ludovic al IX-lea a fost ales ca arbitru de ceilalți suverani ai Europei.Deloc surprinzător, procesul lui de canonizare a început la doar doi ani de la moartea sa, având în vedere minunile și vindecările făcute lângă mormântul său. În 1297, după o lungă investigație, Papa Bonifaciu al VIII-lea l-a așezat pe Ludovic al IX-lea între sfinții Bisericii Catolice. Este unul dintre primii laici care au fost canonizați

Herodote.net ține să precizeze că, din punctul de vedere al oamenilor din secolul 21, Ludovic al IX-lea poate fi găsit vinovat pentru atitudinea sa față de evrei, cărora le-a luat averile, expulzându-i pentru cămătărie, și încăpățânarea sa în a reînvia cruciadele.

Citeste si