Reclamă
Shankara (788-820 d.Hr.) a fost filozof indian și profesor de religie, fondator al școlii de filozofie hindusă Advaita Vedanta. A înființat multe mânăstiri (mathas) care continuă să îi predea ideile și astăzi. Teoriile sale aveau ca scop combaterea influenței budismului în India, în timpul secolului VIII d.Hr. El consideră că teoriile budiste sunt eretice (astika) pentru hinduism. În acest articol, voi oferi detalii despre filozoful indian Shankara.
Viața lui Shankara
Sistemul filozofic stabilit de Shankara se numește Advaita și înseamnă non-dualism. Acesta susține că tot ce există face parte dintr-o realitate neschimbătoare, cunoscută ca Brahman, sursa vieții. Este considerat cel mai mare filozof al Indiei, având o mare influență asupra filozofiei, religiei și culturii indiene. Reconstruirea vieții lui Shankara este problematică pentru cercetători. Există multe texte care pretind că sunt biografii ale sale, însă multe dintre ele se contrazic cu alte surse. De asemenea, multe dintre aceste texte se bazează pe mituri sau legende.
Reclamă
Filozoful a trăit în perioada 700-750 d.Hr. sau 788-820 d.Hr., aceasta din urmă fiind folosită de către cercetători. Potrivit tradiției, Shankara s-a născut din părinți brahmani (preoți hinduși), Shivaguru și Aryamba, în satul Kaladi din Kerala, India. Părinții lui nu aveau copii și s-au rugat la zeul Shiva pentru a le dărui un fiu. Shiva le-a ascultat rugăciunile și a venit pe pământ, întrupat în Shankara. În hinduism, Shiva este zeul paradoxurilor: distrugere și regenerare, sexualitate și celibat, erotism și asceză. Tatăl lui Shankara a murit când băiatul era foarte mic, lăsându-l în grija mamei sale.
La vârsta de opt ani, dând dovadă de multă înțelepciune, îi cere mamei sale permisiunea de a renunța la lume pentru a deveni ascet (sannyasin) dar mama sa îl refuză. O poveste din popor ne spune că Shankara se scălda într-un rău, când un crocodil l-a apucat de picior, trăgându-l în apă. Aflându-se la un pas de moarte, îi cere mamei sale permisiunea de a renunța la lume, pentru a muri ascet. Atunci mama lui a fost de acord, iar crocodilul l-a lăsat să plece în chip miraculos. Băiatul a ieșit nevătămat din râu și a primit binecuvântarea mamei, începând o viață de asceză.
Shankara devine discipolul lui Govinda, care a fost discipolul lui Gaudapada, un savant al școlii Vedanta. Gaudapada a scris lucrarea filozofică Madukiya-Karika. După ce a fost intruit, Shankara călătorește prima dată la Varanasi și apoi în toată țara, predând oamenilor filozofia Vedanta. Shankara preferă să-i învețe pe oamenii din zona rurală, deoarece oamenii de la oraș erau mai puțin receptivi la ideea de „non-dualism”, fiind preocupați de plăcerile lumești. De asemenea, orașele erau influențate puternic de budism și jainism. Shankara face eforturi pentru a restabili hinduismul vedic, într-o perioadă în care budismul devenise popular.
Scrie comentarii pentru Upanișade, texte sacre hinduse. Cea mai cunoscută scriere a sa este un comentariu la textul sacru Brahma-Sutra. Finalizează lucrarea în al 16-lea an, când i se prorocește că va muri. Însă zeii sunt atât de mulțumiți de eforturile lui, încât îi mai acordă 16 ani de viață. Shankara discută cu călugării budiști și cu filozofii altor școli hinduse. Este menționată discuția lui Shankara cu Mandana Misra, filozof al școlii Mimamsa, care punea accent pe ritualuri. După o dezbatere de câteva zile, Mandana Misra își recunoaște înfrângerea și devine discipolul lui Shankara.
Shankara alături de discipoli
În timpul călătoriilor, Shankara înființează patru mânăstiri: Badari, Dvarka, Puri și Srngeri, conduse de cei patru discipoli ai săi. Mânăstirile există și astăzi. El stabilește zece ordine monahale, numite Dasanami sampradaya. Călugării care fac parte din aceste ordine se numesc Dasanami sannyasins. Ideile lui Shankara au devenit școala Advaita Vedanta, care spune că există o singură realitate absolută, care este non-duală și se numește Brahman. Toate celelalte lucruri par să existe dar sunt de fapt iluzii, referindu-se la lumea exterioară. Samsara, ciclul morții și renașterii, se repetă deoarece omul nu-și dă seama că trăiește în lumea iluziilor.
Conștientizarea aduce iluminarea
Omul poate depăși iluzia (maya) dacă depășește ignoranța și realizează că Atman (Sinele) este același lucru cu Brahman (forța cosmică supremă). Tot ce există este non-dual și nu există independent. Shankara spune că Brahman poate fi înțeles ca: Nirguna Brahman, care este dincolo de înțelegere, și Saguna Brahman, care este Brahman cu însușiri atribuite, cunoscut ca Isvara. Cel mai înalt nivel ne revelează că Brahman este dincolo de înțelegere și poate fi descris doar în termeni de „ceea ce nu este”. Înțelegerea omenească l-a descris ca Fericirea, Conștiința și Adevărul Suprem. Sub influența iluziei, oamenii au început să se închine la Brahman.
Zeii Shiva și Vishnu aparțin de Saguna Brahman (Isvara) și le sunt atribuite însușiri ca atotputernicia și înțelepciunea. Acesta este un nivel inferior de înțelegere. În tărâmul superior al înțelegerii, Brahman este perceput ca Nirguna Brahman, cel dincolo de înțelegere. Bhakti-yoga este închinarea la zeități și poate ușura karma oamenilor, însă nu aduce eliberarea sau iluminarea (moksha). Iluminarea nu este dată de închinare, ci de cunoașterea lui Brahman. Așadar, eliberarea vine din conștientizare și reflecție interioară, nu din acțiuni exterioare. Filozofia lui Shankara este importantă și astăzi printre filozofii neo-Vedanta.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
