Siddhartha Gautama. Viața lui Buddha înainte de budism

Siddhartha Gautama, cunoscut sub numele de Buddha, este, probabil, una dintre cele mai influente personaje din India pentru fondarea accidentală a budismului. Siddhartha Gautama, prin opoziția sa față de instituția religioasă conducătoare și prin învățăturile sale de compasiune și renunțarea la bogăția lumească, este adesea comparat cu Isus din Nazaret. Siddhartha Gautama și mișcarea cunoscută sub numele de budism sunt similare cu Isus și mișcarea creștină în renunțarea la ritualuri și ierarhie religioasă în favoarea unei spiritualități mai profunde care implică responsabilitatea personală pentru starea spirituală.

Viața lui Siddhartha Gautama 

Conform tradiției, Siddhartha Gautama s-a născut în Lumbini, în Nepalul modern. Părinții lui făceau parte din clanul Shakya și erau membri ai castei războinicilor. Ca urmare, Siddhartha a avut o viață confortabilă în primii săi ani. Poveștile budiste accentuează opulența primilor săi ani de viață în palat. Conform unei legende din budism, tatăl său a auzit o profeție că fiul său va deveni fie un rege puternic, fie Buddha. Nedorind ca fiul său să devină Buddha, a făcut tot ce a putut pentru a-și împiedica fiul să se confrunte cu suferința.

Planul ăsta a funcționat o vreme. Siddhartha s-a bucurat de un stil de viață la palat și a fost căsătorit cu o femeie pe nume Yasodhara. Au avut un fiu pe nume Rahula. El va deveni mai târziu unul dintre adepții lui Siddhartha. După ce Siddhartha a ajuns la maturitate, el a devenit mai conștient de suferința care era prezentă în afara zidurilor palatului. Legendele budiste spun că și-a dat seama că această suferință i s-ar putea întâmpla și lui. Acest lucru, și suferința altora din lume, i-a cauzat o mare suferință și, în cele din urmă, el a decis că nu poate continua să trăiască un stil de viață atât luxos atunci când alți oameni suferă.

La o anumită vârstă, aproximativ 29 de ani, Siddhartha și-a părăsit viața anterioară pentru a deveni un ascet rătăcitor. Tradiția budistă spune că a plecat în secret, dar acest lucru nu este sigur. El s-a alăturat sramanelor, asceți rătăcitori care formaseră secte în toată India la acea vreme. Ei renunțau la lume și la religia convențională. Ani de zile, Siddhartha a trăit ca un ascet, căutând ceva, un mod de a da un sens suferinței umane. Ascetismul său a fost foarte sever și la un moment dat aproape a murit. După ce a încercat un astfel de ascetism extrem, cu toate acestea, el încă nu a găsit răspunsul.

Apariția budismului

Conform tradiției, Siddhartha stătea sub un smochin meditând într-o zi când, dintr-o dată, răspunsul i-a venit. În acest moment, el a atins ceea ce budiștii numesc Nirvana. În acest moment, Siddhartha a devenit Buddha, Cel Iluminat. La scurt timp după aceea, el a ținut prima sa predică la Sarnath și a început să explice ceea ce avea să devină mai târziu centrul budismului de astăzi.

Răspunsul pe care Siddhartha l-a găsit nu este în întregime clar iar budiștii de astăzi încă mai dezbat acest lucru. Cuvântul Nirvana vine de la un cuvânt care înseamnă „cu sufletul la gură” sau „stins.” Asta duce la ideea extincției sau încetării. Mulți budiști de azi cred că este vorba despre încetarea dorințelor. În centrul învățăturilor lui Buddha se află ideea că atașamentul față de lucruri a dus la suferință. Siddhartha și-a dat seama că lucruri precum bogăția, sănătatea, prietenii și familia vor dispărea sau vor muri, iar atașamentul față de aceste lucruri nu va face decât să facă despărțirea de ele mai dureroasă și astfel să ducă la suferință. Tradiția budistă spune că Siddhartha credea că soluția era să nu se lase atașat de aceste lucruri iar toate aceste dorințe să înceteze să mai existe.

Învățăturile de bază ale budismului

Siddhartha a eliminat toate ritualurile religiei dominante indiene de la momentul respectiv pentru a ajunge la un adevăr spiritual fundamental. Unii cred că nucleul budismului este compasiunea pentru cei săraci și suferinzi. Alții cred că este ruperea ciclului de moarte și renaștere. Alții cred că este pur și simplu despre a trăi o viață echilibrată, morală, fără suferință.

Deși mulți consideră că acestea sunt o parte importantă a învățăturilor budismului, ele apar și  în alte tradiții religioase și filozofice pe subcontinentul indian, înainte de budism. Un aspect al budismului care pare a fi diferit, este accentul pus pe om. Buddha spune clar că oamenii au fost responsabili pentru acțiunile lor, mai degrabă decât zeii sau magia. El a crezut, de asemenea, că oamenii au fost responsabili pentru suferință, precum și pentru găsirea unei soluții la suferință. Poveștile budiste subliniază întotdeauna acțiunile și motivațiile oamenilor obișnuiți, mai degrabă decât pe cele ale entităților supranaturale.

Isus din Nazaret & Buddha 

Învățăturile lor cu privire la compasiune și restabilire religioasă sunt adesea comparate, dar un lucru care apare atât la Siddhartha Gautama cât și la Isus, este modul în care ambii au rupt tradițiile religioase și ritualurile pentru a ajunge la problemele de bază ale existenței. Siddhartha Gautama credea că ritualurile vedice și ceremoniile religioase și-au pierdut semnificația inițială. Isus a avut sentimente similare despre practicile religioase ale preoților evrei și fariseilor. Deși a ținut cultul templului, el credea că preoția însăși a devenit coruptă și că nu se mai închina în mod corespunzător lui Dumnezeu. Preoții păreau mai preocupați de bani și putere decât de reînnoirea spirituală.

Adevărul pe care Isus a trebuit să-l dezvăluie a fost, desigur, foarte diferit de adevărul pe care Siddhartha a trebuit să-l dezvăluie, dar s-ar putea argumenta că ambele au avut de-a face cu responsabilitatea personală pentru condiția spirituală a cuiva. Deși Isus ne-a învățat că numai Dumnezeu putea transforma cu adevărat condiția spirituală a unei persoane, era totuși responsabilitatea persoanei să intre într-o relație personală cu Dumnezeu, astfel încât transformarea să poată fi posibilă. În mod similar, Siddartha Gautama a învățat că este responsabilitatea individului să accepte cele patru adevăruri nobile și să trăiască în lumina lor pentru a obține o viață pașnică fără suferință. Cele patru adevăruri sunt: Adevărul suferinței (dukkha), Adevărul cauzei suferinței (samudaya), Adevărul sfârșitului suferinței (nirhodha) și Adevărul căii care ne eliberează de suferință (magga).

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa