Reclamă
În religiile Indiei, Maya se referă la iluzia lumii materiale. În mitologia Vedelor, texte sacre hinduse, maya este puterea prin care zeii au creat și au întreținut lumea fizică. Odată cu apariția Upanishadelor și a școlii budiste Advaita Vedanta, maya a ajuns să însemne iluzia lumii materiale în raport cu puterea cosmică supremă (Brahman). Obiectele fizice și ego-ul (a nu se confunda cu Sinele) sunt considerate iluzii. Maya (iluzia) trebuie depășită pentru a elibera sufletul din roata reîncarnării. În acest articol, voi oferi detalii despre maya, concept formulat în India.
Maya în textele sacre
Maya apare în Rig Veda și se referă la puterea ființelor divine (devas) prin care acestea luau formă materială și creau fenomene naturale. Maya este asociată cu artificiul și înșelăciunea și este similară cu trucurile folosite de un magician pentru a ne păcăli. Capacitatea zeilor de a lua diferite forme este atribuită folosirii iluziei. Maya se poate referi la preocupări intelectuale, cunoaștere fără moralitate. Liderii umani, de asemenea, au puterea de a iluziona oamenii care nu sunt conștienți și dorm în ignoranță. Sacrificiul, de asemenea, este tot o iluzie.
Reclamă
Viziunea despre maya din Upanishade va domina filozofia hindusă. Svetsara Upanishad prezintă maya ca fiind modalitatea prin care lumea fenomenelor este emanată de Brahman. Maya este puterea care aduce realitatea în ființă, așa cum este percepută de oameni. Astfel, toate lucrurile lumii materiale sunt iluzii. Maya diminuează percepția despre forța supremă, pură și nealterată (Brahman) și este percepută ca o entitate negativă. Sinele (Atman) este divin și limitat de iluzii în încercarea de a-și realiza adevărata natură. Svetsara Upanishad are un remediu pentru blocarea Sinelui în iluzii: prin meditație, omul se unește cu Brahman și iese din lumea iluziilor.
Hinduism & Budism
Hinduismul devoțional a făcut din zeități un obiect al venerării, în special zeii Shiva și Vishnu. Shiva este zeul distrugerii, necesară pentru renașterea creației. De asemenea, este Prințul suprem al dansului iar dansul lui simbolizează forța creatoare a naturii. Vishnu este zeul protecției și al conservării. Alături de Brahma (Creatorul) și de Shiva, formează trinitatea hindusă (trimurti). Mitologia spune că zeii s-au folosit de maya pentru acțiunile lor. Lumea fenomenelor este o emanație a energiei divine. Vishnu se îmbracă în maya ca într-o haină pentru a putea avea o formă și a fi văzut de oameni.
Zeul Vishnu
Partea feminină a lui Dumnezeu a fost numită Shakti, energia cosmică primordială care mișcă universul. Mahamaya (Marea Maya) este zeița care a creat lumea fizică și este văzută ca Mama Divină (Devi). Ea zâmbește întotdeauna și stăpânește realitatea fizică. Mahamaya orbește omul în amăgire (moha) dar deține și puterea de a ne elibera, în funcție de nivelul nostru de conștientizare. Mai târziu, Maya a fost considerată un aspect al zeiței Kali sau Durga, soția lui Shiva care guvernează magia și vrăjile. Prin puterea mayei, Krishna (avatar al zeului Vishnu) s-a materializat în lumea fizică. Maya face posibile încărnările lui Vishnu care au venit să ajute oamenii. Maya are și valențe negative, reprezentând un obstacol pentru ființele umane în înțelegerea adevăratei naturi a existenței.
Textul Bhagavad Gita ne spune că oamenii care se încred în Krishna, reușesc să trasceadă iluzia și să realizeze natura lui Dumnezeu. Așa a apărut mișcarea devoțională bhakti care există și acum. Shankara (788-820), fondatorul școlii Advaita Vedanta, elaborează noțiunea de maya prezentă în Upanishade. Shankara consideră că maya este iluzia care acoperă Sinele (spiritul individual) care este identic cu Brahman (spiritul universal). Tot universul, cu excepția lui Brahman – care nu poate fi descris din pricina limitării limbajului, este o iluzie. Omul crede că este o diferență între el și Brahman deoarece se pierde în lumea materială.
Atman este Brahman
Brahman este unul și nu poate fi divizat iar contrariile sunt particularități ale iluziei. Așa apare doctrina non-dualismului, formulată de Shankara. El identifică două aspecte care compun maya: ignoranța (avidya) și cunoașterea (vidya). Ignoranța ne îndepărtează de Dumnezeu prin mirajul obiectelor materiale și prin egosim. Cunoașterea ne ajută să realizăm natura lui Dumnezeu și poate fi cultivată prin virtuți. Shankara ne avertizează că ambele tărâmuri sunt relative și nu reprezintă realitatea absolută.
Când maya (iluzia) se combină cu Brahman (forța cosmică supremă), apare zeul personal suprem (Ishvara), care devine obiect de venerare și închinare. Acestui zeu i se atribuie o formă și însușiri divine dar este o umbră în comparație cu Brahman, care nu poate fi descris. Dacă omul evită diferențele dintre lucrurile particulare, inclusiv diferența dintre oameni și zei, va realiza că „Atman este Brahman”. Nirvana înseamnă realizarea naturii impermanente a lumii formelor. În mitologia budistă, mama lui Buddha este numită Maya, pântecele universal de o fecunditate infinită care naște formele trecătoare ale lumii materiale.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
