Reclamă
Stelian Popescu (1874-1954) a fost unul dintre oamenii politici români importanți ai perioadei interbelice. S-a născut în județul Prahova, a absolvit Facultatea de Drept, apoi s-a ocupat de jurnalism și politică. A ocupat de două ori funcția de ministru de externe și a fost timp de 30 de ani directorul publicației Universul.
Stelian Popescu reprezintă una dintre personalitățile istorice care au pus bazele Mișcării antirevizioniste în România. Asta și funcția lui de director la ziarul Universul (întemeiat în 1888 de italianul Luigi Cazzavillan) pentru o perioadă de 30 de ani, au fost elementele care l-au făcut unul dintre oamenii importanți ai istoriei României. Funcțiile ocupate au fost și cele care au dus la nevoia de a se retrage în străinătate. Este unul dintre numele aflate pe lista neagră a comuniștilor din România secolului trecut.
Reclamă
O figură marcantă și reprezentativă pentru intelectualitatea română din perioada interbelică și nu numai. A deținut mai multe funcții, a fost ales deputat în repetate rânduri. Amintit ca jurist, om politic și ziarist, Stelian Popescu a fost Ministru de Justiție în Guvernul Take Ionescu (17 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922), Guvernul Barbu Știrbei (4 – 20 iunie 1927), Guvernul Ion I.C. Brătianu (7) (22 iunie – 24 noiembrie 1927) și Guvernul Vintilă I.C. Brătianu (24 noiembrie 1927 – 9 noiembrie 1928).
Universul, una dintre cele mai citite publicații interbelice românești, a fost condusă de Stelian Popescu în perioada 1915 – 1945 și datorită lui în anul 1926 este construit și Palatul Universul, care devine sediul și redacția publicației. A fost un om politic ale cărui convingeri erau de dreapta, fapt imprimat și în imaginea ziarului pe care îl conducea. Orientarea lui politică i-a adus mai multe inconveniente, fiind pus în situații care de care mai complicate. A intrat în conflict cu diverși oameni politici cu convingeri socialiste și cu social-democrații. Stelian Popescu se afla la polul opus față de simpatizanții ziarului Adevărul, dar și a publicației în sine.
Vocea lui s-a făcut auzită până la urechile regelui Carol al II – lea, pentru că ziaristul îl critica din cauza lipsei sale de viziune și îngustimea planului de conducere. Monarhul urmărea instituirea unei domnii personale. Nu a fost scutit nici în cazul acesta de un conflict. La începutul anilor`40 i-a oferit suport necondiționat mareșalului Ion Antonescu, fapt ce îl va costa scump.
Stelian Popescu s-a născut în anul 1874 în judeţul Prahova, era fiu de preot. Încheie studiile de licență în Drept, alegând o carieră de magistrat pentru început. Este notoriu arealul de conflicte, dar s-a bucurat și de aprecierea contemporanilor lui. Devenise atât de cunoscut încât comuna sa natală a fost redenumită la un moment dat „Stelian Popescu”, o decizie luată de guvernul liberal.
„Se numea Stelian Popescu fiindcă directorul ziarului Universul de pe atunci era născut în această comună, tatăl lui fiind preot aici. În satul lui natal, Stelian Popescu a făcut biserică, școală, primărie și dispensar. Biserica a fost pictată de pictorul Norocea după modelul Curții de Argeș.” Marta Breabăn, în jurnalul ei, citat preluat de pe Wikipedia.
Liga antirevizionistă
La începutul anilor `30 (1933) este înființată Liga antirevizionistă din care făceau parte personalități ca Pamfil Șeicaru (fostul director al ziarului Curentul), Radu Gyr și Nichifor Crainic, formând așa-numitul „lot de 14 ziariști fasciști”. Stelian Popescu era liderul acestei formații, al cărei adevărat scop era combaterea pretențiilor Ungariei în ce privește Transilvania, prin scris și prin manifestări publice. Activitatea Ligii antirevizioniste a fost incomodă pentru Carol al II- lea și o scoate din legalitate, interzicând-o la data de 7 martie 1939.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial este judecat pentru implicarea lui în mișcarea antirevizionistă și alierea cu oamenii care aveau afinități (mai mult sau mai puțin) naziste sau fasciste. A fost judecat alături de restul ziariștilor care au făcut parte din lotul celor 14, motivația era că desfășuraseră o „propagandă fascistă”. Este condamnat în contumacie pe viață. O condamnare pe care nu o înfăptuiește pentru că se retrage în afara granițelor României.
„prin articolele de ziare, broșuri sau conferințe, s-au pus în slujba propagandei fasciste sau hitleriste sau au contribuit prin acțiunea lor la susținerea unui regim odios și a unei politici externe nefaste, politică ce trebuia să aibă drept consecințe antrenarea României într-o aventură dezastruoasă și prăbușirea politică și militară a țării”. Citat preluat de pe Wikipedia.
Suportul oferit lui Titu Maiorescu
La data de 20 octombrie 1932, Nicolae este pus în funcția de ministru de externe în Guvernul Vaida-Voevod. O decizie care nu este pe placul mai multor oameni politici cu diverse legături jurnalistice. Nicolae Titulescu este atacat în presă, publicația Neamul Românesc, condusă de Nicolae Iorga, alături de alte câteva ziare duce o campanie împotriva lui. Noului ministru ales i se reproșa și eșecul negocierilor cu Uniunea Sovietică. Era vorba despre un tratat de recunoaștere reciprocă între București și Moscova.
Stelian Popescu era prieten cu Nicolae Titulescu și oferă suport. Ajutorul lui a constat în cuvinte. Editorialul Acțiune suspectă, publicat în Universul la data de 21 octombrie 1932, Stelian Popescu își exprimă sprijinul pentru Maiorescu. Un articol subiectiv în care se poate intui cu multă ușurință spatia ziaristului față de noul ministru de externe. În ciuda acestui fapt textul rămâne relevant după trecerea timpului. Articolul este o redare corectă a societății române de atunci, prin evidențierea principalelor slăbiciuni.
Face o analiză a comportamentului tipic românesc, despre care spunea că se caracterizează prin tendința românilor de a emite păreri. Românii nu analizau unele dintre cele mai importante aspecte ale societății sau nu încercau să mediteze mai mult asupra unor lucruri esențiale. Și cu toate astea nu se opreau din a dezbate asupra subiectului.
„Sînt zile, cînd ori cît ai fi de optimist, nu se poate să nu recunoşti, măcar pentru propria ta conştiinţă, că ne merităm soarta pe care noi singuri ne-o croim, prin uşurinţa cu care privim situaţiile cele mai tragice prin cari trecem.
Starea aceasta de deformare a unei judecăţi sănătoase s-a accentuat, de cînd la suprafaţa vieţii noastre publice s-au strecurat elemente demagogice, şi ea constituie în ochii străinului care ne priveşte şi ne judecă chiar cu prietenie, o caracteristică a poporului român.
Un ministru străin, care a stat mai multă vreme în ţara noastră, fiind transferat în altă parte, a fost întrebat la plecare să spuie, cum ar caracteriza el poporul român şi răspunsul a fost: «Un popor unde nimic nu este luat în serios şi unde simţul răspunderii este prea puţin desvoltat de la vlădică pînă la opincă».
La judecata acestui om, ne-a făcut să ne gîndim adînc, desfăşurarea evenimentelor politice din ultimele zile şi mai ales atitudinea pe care presa noastră o are pentru moment – căci avem convingerea că în curînd ea se va schimba la cea dintîi adiere de vînt contrar – faţă de acest rar exemplar al rasei române şi idolul ei de acum cîtva timp, d. Titulescu.” Stelian Popescu citat de Historia.
Activitatea politică a lui Stelian Popescu
Cariera politică a lui Stelian Popescu începe în anul 1910, când se înscrie în partidul condus de Take Ionescu, Partidul Conservator Democrat. În calitate de membru al acestui partid ajunge deputat la Colegiul al treilea. Take Ionescu ajunge în funcția de premier la data de 17 decembrie 1921. Cu această ocazie, guvernul condus de Take Ionescu îl va avea în funcția de ministru al Justiţiei pe Stelian Popescu, rămâne în această funcție până la data de 19 ianuarie 1922. După moartea lui Take Ionescu Partidul Conservator Democrat fuzionează cu Partidul Naţional al lui Iuliu Maniu. Mai apoi se unesc și cu Partidului Țărănesc, formând Partidul Național Țărănesc.
Noul guvern, format la data de 4 iunie 1927, a fost însărcinarea lui Barbu Ştirbei, el a hotărât cine ce funcție ocupă. Prin urmare, Partidul Naţional îl alege pe Stelian Popescu pentru funcția de ministru al Justiţiei. Pe fondul agravării stării de sănătate a regelui Ferdinand, Ionel Brătianu decide ca la data de 21 iunie 1927 să formeze, cu acordul regelui, un alt guvern. O înțelegere ce are condiția ca noul guvern să nu fie în totalitate liberal. Funcția de ministru al Justiţiei a lui Stelian Popescu rămâne neschimbată, Nicolae Titulescu este pus ministru la Externe.
Funcția de ministru de Externe i-a adus multe beneficii, din păcate nu a reușit, ca o altă mare parte a intelectualilor din perioada interbelică și din cea a războiului, cum să se raporteze la politicile extremiste din Occidentul european. Se spune că îl admira pe Mussolini, având afinități fasciste. Stelian Popescu ar fi declarat că prin fascism se poate obține pacea unui popor.
Sursele care m-au ajutat să scriu acest articol sunt: Wikipedia, Historia și Romania literară.
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
