Teamă și groază. Picturi care te vor șoca

Macabrul este partea marcantă a vieții. Fie că vorbim despre gothic sau horror sau naturalism, reprezentarea urâtului în artă are ceva care captivează, care te hipnotizează. Undeva la limita dintre înfricoșare și uimire, este calea aceea stranie către sublim, un alt mod prin care își dai seama cât de mare e lumea și cât de mic este omul în fața hazardului. Există o anumită stare a firii care ne face să uităm de limitele propriei noastre ființe. Doar citind în privirile personajelor acea liniște în fața morții te gândești la esența umană, la importanța lucrurilor în viața noastră. Natura umană este să fie fascinat de macabru. Pentru unii oameni, ilustrațiile înfiorătoare sunt o verificare a realității – un memento că viața nu este doar din „curcubee și unicorni”. Pentru alții, sunt un interes pasionat, o obsesie interesantă sau doar ceva fascinant de văzut. Indiferent de înclinația dvs., toată marea artă este demnă de dezbatere și laudă. Aceste picturi îngrozitor de înfricoșătoare ale unor artiști celebri vă vor face să vă simțiți deranjați, dar și mișcați de subiect.

De ce au creat artiștii celebri picturi înfricoșătoare?

De-a lungul istoriei, artiștii au descris macabrul în artă, explorând teme precum moartea, violența și supranaturalul. În timpul Antichității, artiștii își foloseau talentele pentru a reprezenta temele morții și violenței văzute în viața de zi cu zi cât și în război. În Renașterea europeană, arta a pus sub semnul întrebării ideologia creștină strictă și dominatoare. În Europa Medievală, arta întunecată a fost folosită pentru a explora efectele ciumei, variind de la supranatural până la cotidian. arta vizuală modernă folosește imagini tulburătoare pentru a confrunta adevăruri incomode ale societății. Iată 6 picturi înfricoșătoare care arată această utilizare a macabrului în ele.

Chipul războiului de Salvador Dalí

Cu cât examinați mai de aproape Chipul războiului, a celebrului artist și pictor suprarealist Salvador Dalí, cu atât sunt mai evidente detaliile sale oribile, dar cu cruzime. Pictura înfățișează un cap fără trup, așezat pe fundalul deșertului, cu o față slăbită – la fel ca un cadavru – atacat de șerpi. Expresia sa este sumbră și părăsită, ceea ce a fost intenția lui Dalí: să arate urâțenia războiului. În orificiile gurii și ale ochilor sunt capete identice și în ele sunt capete mai identice, făcând acest aspect al acestuia infinit – un alt concept destul de deprimant.

Dalí a pictat opera în California, 1940 și se crede că este mai evocatoare a Războiului Civil Spaniol decât a celui de-al Doilea Război Mondial. Culoarea dominantă este maro, cu un cer albastru-verde stins în depărtare. Probabil că nuanțele maro reprezintă războiul, în timp ce tonurile albastru-verzui reprezintă pacea. În ansamblu, Fața războiului este o amintire puternică a înclinației brutale și nesfârșite a conflictului umanității.

Capete tăiate De Théodore Géricault

Théodore Géricault este un alt artist celebru cunoscut pentru picturile sale înfricoșătoare. Această ilustrație oribilă, etichetată Capete tăiate, descrie literalmente mortalitatea în cea mai întunecată oră a sa. Decăderea capetelor este evidentă. În stânga, o femeie are ochii închiși și pielea albă de moarte, în timp ce, în schimb, în ​​partea dreaptă, un cap masculin are ochii deschiși fără viață cu gura întredeschisă. Ceea ce este în continuare fascinant la compoziție este utilizarea de către Géricault a tonurilor întunecate și deschise pentru a-și transmite intenția – trecerea de la viață la moarte.

Géricault era atât de obsedat de noțiunea de mortalitate încât era cunoscut că păstrează părți ale corpului și cadavre reale dezmembrate în atelierul său. La fel ca și alte câteva picturi ale sale, Capetele tăiate i-au oferit un mijloc de a practica desenarea detaliilor mai fine ale unui cadavru.

Gâturile capetelor tăiate sugerează că aceste foste suflete și-au atins sfârșitul prin decapitare. Cu toate acestea, în realitate, acesta este cazul doar pentru unul dintre ei. Géricault a obținut capul bărbătesc ghilotinat de la un hoț deținut anterior la Bicêtre (un spital care servea și ca închisoare la moarte), în timp ce capul feminin a fost extras dintr-un model viu. Din acest motiv, s-a dedus că cel de-al doilea scop al Géricault pentru pictarea Capetelor tăiate a fost de a evidenția modul în care atât bărbații, cât și femeile au fost adesea victime ale decapitării prin ghilotină.

Dante și Virgil  de William-Adolphe Bouguereau

Este o reprezentare obsedantă a celebrului artist și pictor academic francez William-Adolphe Bouguereau. La început, Dante și Virgil s-ar putea să nu pară o pictură extrem de înfricoșătoare, dar atunci când sunt împerecheați cu povestea din spate, devine o experiență vizuală morbidă. Pânza descrie o scenă din Divina Comedie a poetului Dante. Aici, Dante și ghidul său, Virgil, s-au aventurat în Iad și sunt opriți la cel de-al optulea cerc. Această secțiune a Iadului este rezervată celor care au comis fraude asupra umanității. Dante și Virgil depun mărturie despre două suflete afurisite angajate într-o luptă eternă – o luptă până la moarte! Unul dintre ei este Capocchio, alchimist și eretic; cealaltă este Gianni Schicchi, un șmecher și înșelător. Schicchi este cel care are mâna de sus, mușcând gâtul lui Capocchio în timp ce îngenunchează simultan pe spate.

Ceea ce este mai impresionant la această operă de artă – pe lângă fundalul tulburător al demonilor, un infern și figuri goale care se zvârcolesc în agonie – este frumoasa descriere a corpurilor luptătorilor. Bouguereau a surprins în mod strălucit „căldura momentului”, prezentând puterea acerbă a lui Schicchi, fluiditatea ipostazelor bărbaților și disperarea brută în expresiile lor.

În ansamblu, Dante și Virgil sunt un aide-mémoire artistic, care evidențiază modul în care indivizii sunt toți egali în ochii lui Dumnezeu și că, atunci când este alungat în Iad, nu devine nici om, nici fiară, ci ceva între cele două.

Masacrul inocenților de Rubens

Venirea la # 1 este o pictură înfricoșătoare, care cu siguranță nu este pentru cei slabi. Mamele sunt avertizate în special: subiectul nu este doar grafic, ci extrem de deranjant. Masacrul Inocenților de către celebrul artist Peter Paul Rubens și-a câștigat locul de top datorită portretizării sale nemiloase a pruncuciderii, care – conform Evangheliei lui Matei din Biblie – a fost un adevărat incident.

Indiferent dacă este un fapt sau o fabulă, opera de artă are o abilitate deranjantă de a atrage privitorul în scenă. Dacă luați seama de Noul Testament, regele Iudeea Irod cel Mare a fost cel care a ordonat măcelarea tuturor copiilor bărbați din Betleem cu vârsta de cel puțin doi ani. Raționalizarea sa inumană pentru comandă a fost, deloc surprinzător, legată de ego – indiferent de ce versiune a poveștii ați venit. Irod fie îi ucide pe copii din cauza furiei sale pentru că a fost batjocorit de Magi – alias Trei Înțelepți / Trei Regi – fie pentru că este avertizat că nașterea iminentă a unui copil de sex masculin îi va fura coroana.

În esență, aceasta este o pânză mișcătoare, probabil cel mai proeminent punct de focalizare fiind centrul mort: mama, copilul ei și soldatul. Lupta dintre ei trei este brutal dramatică. Își va scăpa mama fața soldatului pe fiul ei? Sau va fi pentru nimic?

Un domeniu secundar de accentuare este extrem de dreapta: soldatul gata să propulseze un bebeluș împotriva unui stâlp deja colorat în purpuriu și cele două femei care se ridică să-l oprească. Poate și ei să-l salveze pe tânărul prunc sau soarta a decretat deja învingătorul acestei băi de sânge, având în vedere cantitatea de cadavre neînsuflețite și sângeroase de sugari împrăștiate în jurul lor. . .

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate