Teodor Sinezis, Ea e Matilda – Monden
Home > Cultură > Literatură > Teodor Sinezis, Ea e Matilda

Reclamă

Literatură

Teodor Sinezis, Ea e Matilda

Teodor Sinezis, Ea e Matilda

Reclamă

Teodor Sinezis, pe numele său real Ioan – Claudiu Pipirigeanu s-a născut pe 4 ianuarie 1970, în Tarcău, Neamț. Este licențiat în Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea din București (1995) și în Drept (2007). Locuiește în Piatra-Neamț. A fost redactor al săptămânalului Zig-zag, reporter special pentru Monitorul de Neamț, redactor al ziarului Ceahlăul și co-fondator, în 2001, al săptămânalului nemțean de umor Răcnetul Carpaților (alături de Ion Asavei și Costache Lupu). Debutează cu versuri în revista Mozaicul, nr. 4, din 2013. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.

(Anti)muza, cum o numește Felix Nicolau pe Matilda este obsesia fatală în versuri. Poemele scrise neconvențional, fracturi, capete de cuvinte tăiate și continuate în alte versuri, fac mai greoaie lectura, dar creează și sentimentul de opoziție față de rigorile textuale. Primul poem care deschide cartea ea e matilda prefigurează o imagine a făpturii care se va iconiza în toate celelalte poeme ca laitmotiv. Ea este un simbol, un ideal fără de care corpul uman suferă boli, viața i se alterează, trenurile nu mai circulă conform orarului și nimic nu mai are sens:

Reclamă

„de ce mi/ te-ascunzi în ultima vreme/ de ce nu mai pui/ poze pe facebook nu o/ mai suni pe matilda/ mai ales de ce apari așa de rar printre/ oameni/ dar cine ești tu mi-a/ răspuns el/ pam-pam” (pam pam sonata, p.41).

Sunt emoțiile și verbele unei poezii despre o relație care întrece uneori limitele toleranței în micile interacțiuni antagonice de zi cu zi. Teodor Sinezis mișcă limbajul în direcția ludică și permite stărilor de destrămare să devină aparente glume în fața lumii. Zâmbetul ei valorează mai mult decât orice, pare că asta e și miza, ea este femeia care cere:

„l. vuitton printre carduri/ farduri schițe de rochii brichete șervețele/ umede. pe urmă/ trage asfaltul/ de sub picioarele tale/ până ajungi să învârți pământul cu tplpile” (yes we can, p.38).

Materialismul enunțat pare să fie enunțat tocmai înspre o doză în plus la construcția tabloului femeii și a defectelor sale, pe care ironia lirică i le celebrează. Intensitatea cu care se pronunță neliniștea acestui cuplu se poate deduce și resimți ca un carusel incert. Lipsa de stabilitate deconectează protagoniștii, interesele divizate și izolate, unul vede meciuri, celălalt vrea fashion tv. Dictatorialismul monogamimei, clipitirile pline de subînțeles, liniștea și epuizarea sufletească  – construiesc anumite cadre care la un moment dat par să confere ambilor protagoniști o imagine de rezilienți ai propriei relații, a propriei construcții.

Personaje pierdute care mai încearcă unele tertipuri de chemare, de aducere înapoi la ce a fost, promisiuni, amintiri despre dragoste, declarații, iubirea de sine care nu se poate întâmpla decât împreună, cursul vieții atât de sacadat lăsate preocupările cele mai pragmatice pentru mai târziu, totul pentru Matilda. Acest suflet pereche, care ajunge să lase un gol cu plecarea sa. Volumul de poeme al lui Teodor Sinezis nu pare să fie decât o scurgere de informații dintr-un cuplu care trebuia să fi rezistat tuturor încercărilor, dar asta nu s-a întâmplat, astfel că ne-a făcut părtași la traiul cuplului care nu se poate preta la consecvența conlocatarilor, așa că perpetuează unul față de altul dezamăgiri.

Insula pustie devine chiar apartamentul în care locuiesc. Nu vor învăța tehnici de adaptament, pentru că nu se vor adaptați. Sinezis creează personaje care se iubesc dar nu se potrivesc, cuplul marilor excese și iluzii căutând priviri care să repare tot ceea ce s-a defectat cu timpul în suflete. Și caută de fapt salvarea nu emoția. Evenimentele se succed pe o bandă rulantă pe care nu ajungi să pășești pentru că ritmul este mult accelerat. Se consemnează tot ce lipsește după despărțire, după despărțire în general fiecare obiect capătă un caracter de liant. Asta se întâmplă în intimitatea liricii de păgubie a lui Sinezis. Își revendică, nu autonomia, ci apartenența la cuplul de neînlocuit. Construiește un ghid pentru toți holteii, își răzbună înfrângerea blindând jocuri de idei valabile peste timp. Vulnerabilitățile nu sunt negate, ba chiar sunt înrămate și aruncate în necunoscut. Pentru că nu mai e loc de o altă salvare, asta după ce ni s-au comunicat etapele de ascensiune, după ce ne-am entuziasmat lecturând spectacolul minunat al iubirii nebune, coborâm împreună cu versurile, în gol. Nu se mai poate recupera o viață în doi ca aceasta, așa cum a fost cea pe care ne-o povestește autorul. Fără îndoială că este una dintre cele mai importante cărți pe care Paralela 45 le-a publicat în colecția Qpoem, cred că este începutul unui drum lung, pe care Teodor Sinezis cu scrisul său emancipator îl va parcurge de acum, dacă este motivat? Sigur că va fi, cărțile lui se vor vinde chiar și într-o țară în care ideea de a vinde poezie pare să prindă tonul infracțiunii, cred că merită să parcurgem drumul împreună cu poetul și să ne întrebăm dacă nu cumva greșim. Matilda este (anti)muza care predomină spațiul liric al lui Teodor, un motiv care justifică necesitatea poeticii lui.

Cartea ea e Matilda se poate comanda aici!

Citeste si