Terpsichore. Muza dansului care se mișcă după ritmurile cosmice

În Grecia antică, nouă zeițe conduceau sferele literare și artistice. Se numeau muze. Dansul și muzica corală erau reprezentate de muza Terpsichore. Pe lângă dans, ea a fost invocată ca o metaforă pentru mișcarea ordonată a universului.

Originea muzelor

În Grecia arhaică, muzele erau zeițe asociate cu dansul și cântecul. Inițial, au fost doar trei muze. În timpul epocii clasice, numărul de muze a crescut la nouă. De asemenea, în epoca clasică, muzelor li s-a atribuit câteo sferă literară: Calliope era muza poeziei epice, Clio era muza istoriei, Euterpe era muza poeziei lirice, Erato – muza poeziei iubirii, Melpomene – muza tragediei, Polyhymnia – muza imnurilor, Thalia – muza comediei, Urania – muza astronomiei și Terpsichore – muza dansului și a muzicii corale.

În termeni mitologici, muzele se trag din Zeus și Mnemosyne, zeița memoriei. Ele locuiau în țara Pieria, la poalele Muntelui Olimp, care era udat de izvoarele de pe munte. Conform mitologiei grecești, muzele se duceau de la Pieria la pantele Olimpului pentru a cânta zeilor și tatălui lor, Zeus, conducătorul universului. În mitologia ulterioară, muzele au fost comparate cu sirenele. Principala diferență este că muzele au fost asociate cu Olimpul și au cântat pentru a îmbogăți sufletele oamenilor. Sirenele cântau pentru a prinde oameni și pentru a-i distruge.

Se credea că toate artele veneau de la muze; inclusiv abilitățile, cum ar fi scrierea de poezii, interpretarea stelelor și cântatul. Este potrivit ca mama lor să fie zeița memoriei. Dansul era considerat o artă la fel de importantă ca poezia și cântecele, probabil pentru că putea fi folosită ca o demonstrație fizică a poveștilor din trecut.

Terpsichore – muza dansului și a ritmului

În artă și sculptură, Terpsichore este descrisă ca fiind așezată cu o liră. Ea este încă asociată cu dansul. Acest lucru se reflectă în folosirea adjectivului “terpsichorean” care se referă la lucruri legate de dans. Importanța lui Terpsichore și a celorlalte muze ne arată cât de importantă era muzica în cultura greacă. În Grecia antică, muzica era considerată semnul unui om civilizat. Cu toate aceastea, avea o sferă mai vastă decât în zilele noastre. Dansul și poezia erau incluse in sfera muzicii, pe lângă cântat și muzică instrumentală. Toate acestea hrăneau sufletele oamenilor.

Există o discuție în cadrul studiilor clasice cu privire la personificările muzelor. Deși muzele erau strâns legate de sferele lor artistice, ele aveau, de asemenea, o existență independentă. Terpsichore, de exemplu, a fost mamă și o soție. În mitologia ulterioară, ea a devenit mama mai multor sirene. Din acest motiv, ele par să fi fost mai mult decât simple entități abstracte. Astăzi, Terpsichore este folosită ca o metaforă pentru dans. Terpsichore este invocată în subiecte care presupun mișcare ordonată sau ritm.

Universul Terpsichorean și Dansul Cosmic

Terpsichore este menționată în domeniul fizicii. Planetele orbitează soarele iar acesta, împreună cu alte stele, orbitează centrul galaxiei Calea Lactee. În plus, planetele trec prin cicluri numite “cicluri Milankovitch” în care orbitele lor se ajustează în moduri foarte regulate, periodice sau ritmice. În plus, oscilațiile electromagnetice și mecanice sunt, de asemenea, foarte frecvente în natură. Dacă aceste modele regulate și ordonate de mișcare ar putea fi gândite ca un fel de dans natural, atunci aceste mișcări naturale ar putea fi legate de Terpsichore.

Se poate spune că influența lui Terpsichore depășește artele umane. De asemenea, poate fi văzută în universul observabil. Pe lângă mișcările mecanice ale planetelor și pendulelor, turmele de antilope, cârdurile de păsări și bancurile de pești se mișcă într-un mod ordonat, care ar putea fi considerat un tip de dans. Unii oameni de știință și istorici au observat mișcarea din natură și au făcut referire la Terpsichore ca   metaforă pentru mișcarea periodică, precum și pentru ciclurile utilizate pentru a ține evidența timpului, cum ar fi fazele lunii.

Dansul avea un scop religios

Primele forme de dans au avut un scop religios. Scopul era ca omul să participe într-un fel la aceste ritmuri care guvernează universul. Dansurile din Grecia antică aveau tendința de a fi procesiuni religioase, deși au existat forme de dans doar pentru divertisment. Ca rezultat, dansul a jucat un rol important în viața religioasă a grecilor antici. Astfel, este normal să avem o zeiță dedicată dansului. Terpsichore este încă importantă în domeniul dansului, deși domnia ei pare să se fi extins. Ea nu mai este doar muza dansului uman, ci și a dansului cosmic la care participă întregul univers.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate