Reclamă
Istoria României este complicată, există multe evenimente care i-au conferit parcursul pe care îl cunoaștem astăzi. De la unirea greoaie a principatelor, până la ocupația sovietică sau alegerea târzie a alfabetului latin. Motiv pentru care în acest articol sunt propuse trei cărți scurte ce îi pot ajuta pe tineri să înțeleagă mai multe despre istoria României.
Știm că, spre deosebire de Occident, curentul umanist s-a manifestat în țările române prin influența bizantină. Moldova și Țara Românească se aflau în sfera Bizanțului. De asemenea, se aduce des în discuție „lentoarea” dezvoltării noastre culturale, cu toate acestea am reușit ca în perioada interbelică să fim sincroni cu Occidentul. Sunt multe de spus și de explicat.
Reclamă
De ce este România altfel? de Lucian Boia
De este România altfel? – o carte eseu în care, dintr-o perspectivă diacronică, sunt prezentate mai multe evenimente și aspecte de ordin istoric și politic, ce au condus la forma României din ziua de azi. Istoricul Lucian Boia spune pleacă de la premisa conform căreia: „Ceva nu merge în România, și nu doar de sus, în clasa politică, și nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem? Nu, e doar istorie. Dar poate că înseamnă același lucru.” (De ce este România altfel? de Lucian Boia, Humanitas, București, 2012, pp. 5-6).
Lucian Boia se oprește asupra atitudinii pe care a identificat-o la români. Susține că avem o cultură a compromisului care a fost adoptată pentru a supraviețui. Nu am putut evolua pentru că nu am cunoscut onoarea. Energia românilor a fost consumată în dezvoltarea unor strategii de supraviețuire. Țările române erau condamnate să se supună pentru că erau fragile. În schimb, cultura onoarei, o putem întâlni la țările vecine, Ungaria, Polonia și chiar la celelalte popoare balcanice.
Evoluția României a fost marcată și de complexul de inferioritate. Legat de care spune că este reacția pe care am avut-o încă de formarea României, când am realizat că nu avem elemente pe care să le menționăm. Am descoperit lipsa noastră de curaj, faptul că mereu ne-am aflat la dispoziția altor puteri mai mari decât noi.
„Dacă ar fi să pun un diagnostic societăţii româneşti, aceasta e prima maladie pe care aş identifica-o. Românii îşi descoperă neînsemnătatea. Ţări mici aflate mereu la cheremul altora. Nevoia de a învăţa mereu de la străini, de a prelua ce au creat ei, de a se afla mereu la remorca altora…Din acest complex de inferioritate se naşte o construcţie orgolioasă, menită să contracareze micimea prezentului”. Lucian Boia în op. cit. p. 33.
Cartea aceasta este mai mult o trecere în revistă a câtorva factori identificați de Lucian Boia, ce ne-au făcut să stagnăm, din punctul lui de vedere. Acesta identifică o istorie a corupției din țara noastră, o istorie a compromisului și a majorității atitudinilor care ne-au dat mereu în spate. Este o lucrare apreciată și criticată, fiind considerată uneori superficială, alteori o carte ce poate trezi pasiunea celor tineri pentru istorie și nu numai.
O scurtă istorie a României povestită celor tineri de Neagu Djuvara
Încă din titlu cartea își anunță miza și publicul căruia i se adresează. Înțelegem că nu este neapărat o carte cu pretenții academice. Neagu Djuvara ne amintește că un istoric, precum un prozator, trebuie să fie înainte de toate un bun povestitor. Este o carte apreciată de adolescenți, care se bucură de numeroase recenzii favorabile, chiar și din partea unor cititori nu tocmai pasionați de istorie, pentru că nu te plictisește. Acesta spune că istoria nu poate să fie definitivă, niciun istoric nu poate susține că istoria scrisă de el este cea adevărată pentru că fiecare generație are propria ei „viziune asupra trecutului”.
Cartea este scrisă cumva pe înțelesul maselor, cu toate acestea rămâne o lucrare densă, căreia este indicat să îi acorzi mai mult timp. Este plină de date, iar dacă nu știi foarte multă istorie e bine să nu te grăbești și să îți iei notițe. În paginile sale se află mai multe detalii pe care nu le găsim într-un manual de istorie. Explică multe lucruri legate de modul în care se purtau războaiele, faptul că soldații din timpul lui Mihai Viteazul nu erau „militari”, erau „ boierii din jurul lui, cu cetele pe care aceşti boieri le-au putut aduna de pe anumite moşii, cu câţiva răzeşi, dar mai cu seamă, din păcate, cu lefegii străini, iar aceştia costau scump”. (O scurtă istorie a României povestită celor tineri de Neagu Djuvara, Humanitas, București, 2003, p. 110).
Cartea explică pitorescul etnic al spațiului românesc. Scrie despre cine sunt sașii și secuii. Prezintă influența exercitată de către romani, greci și slavi. Ajunge până în perioada recentă în care prezintă statutul pe care l-au avut țăranii și cum Regulamentul Organic le-a agravat situația în care se aflau.
„Soarta ţărănimii, în schimb, se înrăutăţeşte în urma Regulamentului Organic, în 1829, prin pacea de la Adrianopol, turcii sunt siliţi să liberalizeze navigaţia pe Marea Neagră şi pe Dunăre, forţaţi bineînţeles de ruşi, dar şi de englezi, căci englezii dominau mările şi voiau să liberalizeze comerţul. De la o zi la alta, libertatea comerţului în Principatele noastre face ca boierimea, care poseda majoritatea pământurilor, să se intereseze de o exploatare mai intensivă ca să producă grâne pentru export. Până atunci ţăranul putea să cultive într-o oarecare libertate pământul boierilor, boierul era silit să dea cel puţin două treimi din moşia lui ţăranilor, care o cultivau cum voiau şi îi dădeau boierului o cincime, o pătrime sau o treime, dar dijma nu ajungea la jumătate din recoltă”. Neagu Djuvara în op. cit., p. 165.
Neagu Djuvara a reușit să scrie o carte pe înțelesul tinerilor fără să exagereze cu limbajul specific sau fără să romanțeze istoria românilor. A oferit context unora dintre cele mai marcante evenimente istorice ale României. A scris liber despre subiecte considerate tabu, cum ar fi date legate de Generalul Antonescu şi „Statul Naţional-Legionar” sau despre rolul francmasoneriei în revoluția de la 1848.
Castelul biblioteca pușcăria de Dan C. Mihăilescu
Este o carte la care am ajuns prin intermediul emisiunii Garantat 100%. Datorită ei am reușit să descopăr Jurnalul unei fete greu de mulțumi, confesiunile Aniței Nandriș-Cudla (despre care am scris aici), jurnalul lui Alice Voinescu (despre care am scris aici și aici) și m-a făcut să îmi doresc să citesc memoriile Monicăi Lovinescu. Cred că se subînțelege că avem o carte despre memorialistica feminină românească, prin intermediul căreia înțelegem mai multe despre perioada interbelică și despre începuturile perioadei comuniste. Scrisă aproape manierist, așa cum poate Dan C. Mihăilescu, nu simți cum dai pagină după pagină.
Te ajută să vezi cum a fost istoria în viețile oamenilor. Este o bună introducere în memoriile unor femei ca Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu, Cella Delavrancea, Cornelia Pillat, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu și cele menționate mai sus. Dan C. Mihăilescu este mai mult un moderator, care pune în evidență cuvintele acestor femei memorabile. Și reușește să te facă să înțelegi tragismul acestor destine.
Prezintă fețe ale feminității, așa cum spune el prezintă:
„Feminitatea încoronată, nobleţea superb, infantil sau parşiv alintată (…), one-woman show cu efecte invariabil seducătoare. Feminitatea ultragiată, a cărei naturală, inocentă vulnerabilitate se vede călcată în copitele unei istorii bestiale, trecând umilitor din avuție, adică din confortul domestic al gospodăriei țărănești, sau din efervescența saloanelor culturale, în animalitatea carcerei, mizeria interogatoriilor și duhorile dormitoarelor colective”. (Dan C. Mihăilescu în Castelul, biblioteca, pușcăria, Humanitas, București, 2013, p. 7).
Citeste si
- 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
- 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
