Reclamă
Poate prea des am auzit tineri care spun că nu le place poezia pentru că nu înțeleg sensul întrebării „ce a vrut să spună poetul (sau poeta, dar mai rar)?”. Într-adevăr programa școlară pare destul de prăfuită, din păcate nu se pune accentul pe faptul că literatura este un fenomen cât se poate de actual și un organism cât se poate de viu. Am ajuns la poetele de mai jos pe cont propriu, dar, dacă ești de părere că poezia se oprește la Nichita Stănescu sau (în cel mai bun caz la Marin Sorescu) ar trebui să arunci un ochi peste lista de mai jos.
Poete pe care ar trebui să le studiem în școli
Mariana Marin (1956-2003) este una dintre poetele pe care îmi doresc să o fi descoperit mai devreme, avem de-a face cu o poetă singulară în literatura și poezia românească. Prin ea înțelegi că vocația există și, atunci când lucrezi, când te asculți, reușești să surprinzi cele mai pătrunzătoare cuvinte. Poezia ei este una politică, una sentimentală, filosofică, intimă și universală, oricum este mereu va fi actuală:
Reclamă
„Nu sunt o ființă morală. / Cine trăind ar putea rămâne curat şi integru? / Dar uneori, în nopțile de vară toridă, / când încep să cobor scara evoluţiei acestei specii, / gândesc şi văd cu ochiul din frunte / însingurat și zdrobit.” sau „Într-o vreme şi eu aveam un creier frumos. / Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele. / Uite, ce curată e moartea mea lentă. / Într-o vreme şi eu miroseam a zăpadă”. Sursa: unanotimpinberceni.
La începutul anului a fost publicată o antologie alcătuită de către poetul Claudiu Komartin la Editura Cartier, La întretăierea drumurilor comerciale. În cadrul ei sunt cuprinse versurile reprezentative ale Marianei Marin, din care răzbate forța acesteia încă de neegalat.
Sursa foto: omiedesemne
Simona Popescu este o altă poetă ce trebuie inclusă pe lista de must read, de altfel ar trebui să îi citiți și proza, la fel de bună. O figură marcantă a poeziei contemporane românești a cărei forță expresivă reușește să muți limitele liricului. Poezia sa pare să aibă propria conștiință, cordonul ombilical este rupt și logica versurilor urmează propria intimitate a liricii unei poete greu de identificat. Simona Popescu ne invită să pornim într-o lungă călătorie prin care să ne descoperim resorturile noastre metafizice.
Nora Iuga este una dintre cele mai importante personalități ale literaturii române contemporane. În primul rând trebuie menționată legătura specială pe care o are, versurile sale sunt întotdeauna actuale, te invită să fii prezent, să te bucuri de frumusețea cuvintelor să te joci cu sensurile acestora. Poeta are un al șaselea simț care îi permite să creeze unele dintre cele mai expresive imagini.
Este dovada vie a faptului că poezia nu are vârstă, reprezintă un adevărat model de urmat. Nora Iuga a spus într-un interviu că nu are niciun fel de ritual „nici la iubit, nici la mâncat, nici la toaleta zilnică, nici măcar de sărbători. Ritualul e rutină, obișnuință, dogmă. Eu am chef, nu am ritual…”. Poezia nu este un rezultat al unui proces de creație este o modalitate în sine de creare a lumii, a unei lumi îmblânzite de ochiul blând al poetei.
Citeste si
- 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
- 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
