Un portret care a fost atribuit lui Van Gogh a trecut testul paternității

Un portret care a fost atribuit lui Van Gogh a trecut testul paternității. Tocmai s-a confirmat că este autentic iar verdictul a fost oferit de către cercetătorii Muzeului Van Gogh după cinci ani de studiu și decenii de îndoială. Când te gândești la Van Gogh, nu durează mult să-ți amintești faimoasele sale autoportrete. Sigur, a existat Noaptea înstelată și acele flori de soare provocatoare de gândire, dar există ceva despre portretizarea artistului a propriei persoane, care a fascinat de zeci de ani.

Poate că acest interes se datorează istoriei sale notorii de probleme de sănătate mintală. Sau poate că tușele sale de semnătură fac din portrete un plus binevenit la corpul său unic de lucru. Oricare ar fi motivul, este de netăgăduit faptul că autoportretele lui Van Gogh ne fac să ne oprim mai mult timp asupra lor. Ne pironesc și ne îndeamnă să medităm.

Pictura este deținută de Muzeul Național al Norvegiei și a fost achiziționată în 1910, devenind prima lucrare a lui Van Gogh din lume care a intrat într-o colecție publică. Dar în anii 70, istoricii de artă au început să pună la îndoială piesa. Pentru ei, li s-a părut atât de diferit de celelalte care au fost pictate în același timp. Atunci Van Gogh se afla în azilul mental de lângă Saint-Remy-de-Provence.

Puteți vedea din imagine că Van Gogh s-a pictat reliefând un ten alb, cu o figură care amintește de un om  slab și vulnerabil, cu o expresie facială care evocă sentimente tulburi, având și umerii încovoiați. Este atipic, întors numai parțial spre privitor, retras, timid. Nu seamănă cu celelalte autoportrete ale sale din acea perioadă. Van Gogh a pictat alte trei autoportrete în timpul petrecut la Saint-Remy, care s-a întins între 1889 și 1890.

Un alt motiv pentru care suntem determinați să punem la îndoială paternitatea autoportretului este stilul și culoarea sa. Pare destul de atipic față de celelalte portrete pe care Van Gogh le producea la acea vreme, care l-au făcut pe artist să pară puternic și dedicat operei sale, deși, în interior, acest lucru nu a fost cazul de prea multe ori. Aceste variații i-au făcut pe istoricii de artă din ce în ce mai suspicioși. Din moment ce au crescut îndoielile cu privire la autenticitatea acestui autoportret Van Gogh, Muzeul Oslo a trimis tabloul la Muzeul Van Gogh pentru a fi studiat în 2014.

Doar până de curând, proveniența acestui tablou (adică proprietarii săi anteriori) era necunoscută. Acum, propunerea de proveniență făcută de Marit Lange, curator anterior la Oslo în 2006, a fost acum acceptată ca faptă. Acesta propune că autoportretul a fost inițial deținut de Joseph și Marie Ginoux, care au operat Cafe de la Gare din Arles, unde a stat Van Gogh în 1888. Apoi, în 1896, cuplul l-a vândut prin intermediul unui mijlociu local, pe nume Henry Laget, Ambroise Vollard. , renumitul dealer de artă parizian de avangardă.

Dar de ce a dat Van Gogh acest portret lui Ginoux? De obicei, el și-a trimis toate autoportretele fratelui său Theo. Ei bine, argumentul este că nu voia ca fratele său să se vadă înfățișat într-o stare atât de slabă. Amintiți-vă, a vrut să pară puternic și sigur în autoportretele sale. Acesta nu a făcut asta.

Gândul este că, în schimb, el l-a dăruit doamnei Ginoux, care s-a luptat cu problemele sale de sănătate mintală. Cercetătorii cred că Van Gogh ar fi putut aduce autoportretul cu el într-o scurtă vizită la Arles în ianuarie 1890, dar cuplul probabil nu i-a plăcut. La urma urmei, nu este cel mai plăcut memento al unui prieten drag – fiind atât de evident de frământările sale interioare. Așadar, are sens că s-ar putea să fi fost fericiți să-l vândă doar cinci ani mai târziu către Vollard. Deci, luând în considerare această proveniență, faptele se adună pentru a confirma că acest autoportret a fost într-adevăr pictat de Van Gogh.

O altă dovadă care dovedește autenticitatea acestui portret este o scrisoare legată de Van Gogh, unde a scris că a făcut un autoportret care a fost „o încercare de când eram bolnav”. Potrivit lui Louis van Tilborgh, cercetătorul principal al Muzeului Amsterdam, modul în care Van Gogh s-a pictat aici este în concordanță cu privirea laterală care „se găsește adesea la pacienții care suferă de depresie și psihoză”.

Deci, cu această scrisoare, acum se susține că Van Gogh a făcut acest autoportret la câteva zile după un episod mental sever când a încercat să înghită vopsele. După recuperare, el i-a cerut fratelui său Theo să-și recapete accesul la vopselele sale pe 22 august, ceea ce se potrivește cu cronologia acestei piese. După cinci ani de cercetări aprofundate efectuate de Tilborgh și colegii săi Teio Meedendorp și Kathrin Pilz, concluziile rezumate au fost publicate pe 20 ianuarie 2020 și intenționează să fie publicate în numărul din februarie al revistei Burlington.

În ceea ce privește tabloul în sine, acesta a fost expus temporar la Muzeul Van Gogh înainte de a fi expus în expoziția În imagine. Apoi, se va întoarce în Norvegia, unde va fi depozitată până în 2021, când noua clădire de la Muzeul Național se redeschide.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa