Un remarcabil pianist, dirijor și un compozitor de o originalitate fără egal – Igor Stravinsky

Stravinsky a fost un compozitor rus cunoscut îndeosebi pentru originalitatea baletelor și a operelor sale. A revoluționat lumea muzicii, datorită șocului produs cu „Încoronarea primăverii”, care reprezintă un moment de cotitură în istoria baletului.

Rădăcinile muzicale ale lui Igor Stravinsky

Stravinsky s-a născut în Oranienbaum (după anul 1948 acest oraș s-a numit Lomonosov), lângă Sankt Petersburg, Rusia la 17 iunie 1882. Tatăl sau, Fiodor Stravinsky, a fost cântăreț de opera la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. A învățat sa cânte la pian de mic, manifestându-și interesul față de teoria și compoziția muzicală. La vârsta de 14 ani, cântă deja „Concertul pentru pian in sol minor” de Mendelssohn.

În ciuda talentului pentru muzică, părinții l-au îndrumat să studieze dreptul, astfel încât, în anul 1901, Stravinsky s-a înscris la Universitatea din Sankt Petersburg. Curând, și-a dat seama că nu-l atrage profesia de jurist și a abandonat studiile. Întâlnirea cu compozitorul romantic rus Nikolai Rimsky-Korsakov, la vârsta de 20 de ani, i-a schimbat cursul vieții.

Stravinsky a început să studieze cu Rimsky-Korsakov până în anul 1908, primele lui compoziții fiind clar influențate de liniile melodice inspirate din folclor ale mentorului sau.

Ballet Russes – Întâlnirea cu Serghei Diaghilev

Ca o notă introductivă, Ballets Russes este o faimoasă companie de operă și de balet creată în anul 1907 de către Serge Diaghilev, cu cele mai bune elemente ale Teatrului Marinski din Sankt Petersburg. Inițial, conceput de impresarul Serghei Diaghilev, Ballets Russes este considerat ca fiind cea mai influentă firmă de balet din secolul XX, în parte pentru că a promovat colaborări artistice între tinerii coregrafi, compozitori, designeri și dansatori, în fruntea mai multor domenii. Diaghilev a comandat lucrări de la compozitori precum Igor Stravinski, Claude Debussy și Serghei Prokofiev, artiști precum Vasili Kandinsky, Alexandre Benois, Pablo Picasso și Henri Matisse, precum și designerii costumelor Léon Bakst și Coco Chanel.

Igor Stravinski, la vârsta de 25 de ani, l-a întâlnit pe Serghei Diaghilev, impresarul celebrelor Ballet Tusses, care îi ascultase lucrarea „Focuri de artificii” la Sankt Petersburg. După ce a făcut câteva orchestrații pentru Diaghilev, Stravinsky a compus un balet, „Pasarea de foc” (în 1910), care a marcat începutul unei colaborări artistice îndrăznețe între cei doi. După „Petruska” (în anul 1912), Stravinski a compus cea mai controversată lucrare a lui, „Încoronarea primăverii” (1913), prin care a revoluționat lumea muzicală. Debutând la data de 23 mai 1913, la Théâtre des Champs-Elysées în Paris, subiectul – ritualuri de fertilitate păgâne, cât si stilul coregrafic nou, dinamic, aparținând faimosului dansator de balet Vaslav Nijinsky, au produs senzație.

Baletul a început cu un sunet strident de fagot, ceea ce i-a deranjat pe spectatori, care și-au manifestat nemulțumirea mai întâi în șoapta, apoi din ce în ce mai tare. Zgomotul era atât de puternic, încât dansatorii nu mai auzeau comenzile lui Nijinsky, care s-a văzut nevoit să strige la ei din culise. Scenele haotice anunțau nașterea unei noi mișcări, provocatoare, în lumea artelor – modernismul își făcuse apariția spectaculos, muzica clasică schimbându-se pentru totdeauna.

De la un stil la altul …

Izbucnirea Primului Război Mondial l-a făcut pe Stravinsky să se refugieze în Elveția, după care compozitorul s-a întors la Paris. Când războiul a început din nou în Europa, în anul 1939, Stravinsky s-a mutat în SUA, devenind cetățean american în 1946. O întâmplare oarecum amuzantă s-a petrecut imediat după mutarea lui Stravinsky în SUA, în anul 1940. Stravinsky a fost arestat de poliția din Boston deoarece încălcase legea care interzicea rearmonizarea imnului național, The Star-Spangled Banner. Autoritățile fuseseră deranjate de schimbarea măsurii a VII-a din imn.

Stravinsky a continuat să compună pana la sfârșitul vieții, într-o varietate de stiluri. De la stilul de început, bazat pe tradițiile ruse, Stravinsky a trecut la neoclasic, inspirat din compozitori ai secolului XVIII-lea, precum Mozart. Printre lucrările din această perioadă se numără Pulcinella, Oedipus Rex, Concert in mi bemol (Stejarii din Dumbarton), Apollon, Persephona și Orfeu.

Etapa neoclasică a lui Stravinsky s-a încheiat în anul 1951, cu opera „Cariera unui Libertin”. Începând din 1954, Stravinsky a folosit compoziția seriala, plecând de la tehnica de 12 tonuri a lui Arnold Schoenberg (un compozitor faimos austro-american). Exemple ale acestui stil includ baletul „Agnon” și piesele religioase „Canticum Sacrum” și „Potopul”.

Igor Stravinsky a fost întotdeauna într-o stare de sănătate mediocră – a suferit de tuberculoză în anii 1930 și de un accident vascular cerebral în 1956 – dar a continuat activitatea de creație la scară largă până în 1966. A murit din cauza insuficienței cardiace în New York City la 6 aprilie 1971.

Moștenirea lăsată de Stravinsky

Igor Stravinsky s-a inspirat de la artiștii de frunte ai vremii, dar i-a și influențat pe aceștia. A lucrat cu Pablo Picaso în Pulcinella și cu Jean Cocteau la Oedipus Rex, iar spectacolele sale au fost văzute de cele mai de seamă personalități ale timpului. Deși a manifestat un apetit deosebit pentru inovația muzicală și experiment, muzica lui păstrează o identitate distinctă în toate etapele evoluției. Utilizarea dramatică și provocatoare a ritmului și armoniei a insuflat energie și cutezanță compozițiilor lui, inspirând o nouă generație de tineri compozitori, redefinind ceea ce se putea redefini și sfidând convențiile care ajunseseră să domine artele clasice.

Citeste si

• 1. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r
• 2. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor