Vasile Voiculescu – Poeme cu îngeri într-un univers poetic

Vasile Voiculescu a fost un scriitor și medic român, născut la 27 noiembrie 1884 în satul buzoian Pârscov. Era al șaselea copil al lui Costache și Sultanei Voicu. Obișnuia să împrumute cărți de la biblioteca satului și spunea despre el însuși că trăia o viață rurală autentică. A absolvit medicina și activitatea sa creatoare a fost diversă, cuprinzând volume de poezii, proză, publicistică și emisiuni la radio.

Vasile Voiculescu a început studiile sale în 1890, în satul Pleșcoi, Buzău. Ulterior, a urmat studii liceale la Liceul Alexandru Hâjdeu și Liceul Gheorghe Lazăr din București. În această perioadă, el a dezvoltat un interes pentru materialism, pozitivism și evoluționism, citind opera lui Littré, Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. De asemenea, a studiat opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind atras de psihopatologie și psihofizică.

Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în anul 1903, obținând doctoratul în 1910.

A fost un membru activ al mișcării literare gândiriste și a publicat volume de poezii, proză, publicistică și a avut emisiuni la radio. El a fost unul dintre principalele figuri ale generației „1927” și a avut o influență majoră asupra poeziei românești moderne. El a publicat și în alte reviste literare precum: Gândirea, Universul literar, Luceafărul, Sburătorul, Cuvântul liber si Vremea

Poeme cu îngeri într-un univers poetic fără egal

Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au fost influențate de poezia lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin accente puternice religioase, derivate din convingerea sa că există un Dumnezeu. Ea se încadrează în curentul tradiționalismului interbelic, care ulterior se va transforma în poezia gândiristă.

Tendința sa spre elementar și teluric, precum și sentimentul religios, sunt transpuse în simboluri și alegorii. Treptat, apar semne ale expresionismului: tulburarea vieții pulsând în vegetația din jur, sufletul devenind un spațiu al tulburărilor ca în pragul apocalipsei. Temele religioase preferate sunt Nașterea, venirea Magilor și moartea Mântuitorului. În volumul „Poeme cu îngeri” există o prezență angelică puternică și întreg universul poetic este cuprins de această hierofanie.

„Sfinţii mei favoriţi afară de arhangheli, îndeosebi focosul Mihail, sfinţii mei au fost Avram şi Isac şi Iacob, am dormit ca ei cu capul pe piatră şi am așteptat sub agudul din fundul grădinii îngerul pentru luptă. Am ciulit urechea ca să aud glasul Domnului cu Samuel. Am luptat împotriva Filistenilor cu Samson, am cântat cu David, păzind oi şi am plâns cu profeţii” – Vasile Voiculescu, confesiune rostită în fața studenţilor de la Teologie din București – Revista Gândirea, Anul XIV, nr. 8, octombrie 1935, pp. 400-405

Deținut politic in închisorile comuniste

Vasile Voiculescu fost timp de patru ani deținut politic în închisorile comuniste, in perioada 1958 – 1962. A fost condamnat din eroare judiciară alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.). In fapt, mișcarea Rugul Aprins dăduse adăpost unui preot rus fugit din tara sa, si anume Ioan Kulîghin. Singura vinovăție a lui Vasile Voiculescu a fost ca scria poezii pentru slava lui Dumnezeu si ca avea oaspeți cu care discuta despre literatura si ortodoxie. A suferit cumplit pentru convingerile sale, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și luându-i-se dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic.

Infernul din închisoare avea sa-i grăbească sfârșitul, îmbolnăvindu-se de cancer. A murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București.

Moștenirea sa – Opera

Poezie

• Poezii (1916)
• Din țara zimbrului,(1918)
• Pârga, Editura Cartea românească, (1921)
• Poeme cu îngeri, Editura Cartea Vremii, (1927)
• Destin, Editura Cartea românească, (1933)
• Urcuș (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1937)
• Întrezăriri (poeme), Fundația pentru literatură și artă, (1939)
• Veghe (1943)
• Poezii. Publicate postum. București, Editura pentru literatură, 1964.
• Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, în traducere imaginară de Vasile Voiculescu. (Creații publicate postum). București, Editura pentru literatură, 1964.

Proză

• Șarpele Aliodor , nuvelă fantastică. 1947
• Capul de zimbru, nuvele postume. Vol. I. București, Editura pentru literatură, 1966
• Ultimul berevoi, nuvele postume,Vol. II. București, Editura pentru literatură, 1966
• Zahei orbul, (roman elaborat între 1947- 1958) publicat postum. București, Editura pentru literatură, 1966
• Zahei orbul. Cluj, Editura Dacia, 1970.

Dramaturgie

• Duhul pământului (conține piesele Umbra și Fata ursului)
• Demiurgul, 1943
• Gimnastică sentimentală, 1972
• Pribeaga

Lectură suplimentară

Rost anul III, nr. 30, august 2005

Pentru a descărca revista faceți click aici.

* Cu inspirație de la Revista Gândirea, Revista Rost, Wikipedia, Libertatea (New York) aprilie 1985 – iunie 1986, Casa Romana 1986

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r

Notă redacție: Din respect pentru dumneavoastră, acest articol nu este însoțit de publicitate

Recomandări autor