Vladimir Nabokov mai departe de Lolita. De la scriitor la mare iubitor de fluturi

Vladimir Nabokov (22 aprilie 1899 – 2 iulie 1977) a fost un prozator, poet, profesor, traducător și entomolog prolific, trilingv, ruso-american. Numele său este aproape că a devenit sinonim cu romanul Lolita (1955), care se concentrează pe premisa șocantă a obsesiei unui bărbat de vârstă mijlocie față de o fată de maxim 11 ani. A devenit un bestseller și i-a adus recunoaștere internațională. Împreună cu apreciatul său Pale Fire (1962), Nabokov este considerat drept unul dintre cei mai influenți scriitori ai secolului al XX-lea, cunoscut pentru stilul său maximalist, poetic și intrigile sale complexe.

Vladimir Nabokov s-a născut la 22 aprilie 1899, la Sankt Petersburg, Rusia, a fost cel mai mare dintre cei cinci copii. Dintre frații săi mai mici, Sergey, Olga, Elena și Kirill, Vladimir a fost clar favoritul și a fost idolatrizat de părinți. Tatăl său, Vladimir Dimitrievici Nabokov, a fost un politician și jurnalist progresist. Mama lui Nabokov, Elena Ivanovna Rukavishnikov, era o moștenitoare bogată și nepoata unui milionar al unei mine de aur.

Micul Nabokov a avut o copilărie idilică, în ciuda evenimentelor tulburătoare care se învârteau în jurul său. A crescut într-o gospodărie bogată, aristocratică și iubitoare, vorbea trei limbi (rusă, engleză și franceză), care s-au dovedit mai târziu fructuoase, după ce a fost nevoit să lucreze ca profesor pentru a-și susține talentul scriitoricesc. Familia își petrecea verile la țară. Nabokov și-a amintit de Vyra, unul dintre cele trei conace ale lor, ca un răgaz idilic, magic și revelator, mult după ce a fost distrus. Acolo s-a născut dragostea sa pentru fluturi.

În copilărie, Nabokov a fost educat de guvernante și tutori, așa cum se obișnuia pe atunci în cazul copiilor din clasa superioară. În ianuarie 1911, Nabokov a fost trimis la Școala Tenishev împreună cu fratele său Serghei. Tenishev a fost una dintre cele mai bune școli de acest fel – o școală liberală situată în Saint Petersburg. Acolo, tânărul Nabokov și-a alimentat pofta de poezie și a început să scrie versuri. Între lunile august 1915 și mai 1916, a scris primele sale poezii, în total 68, a scos un volum pe care l-a intitulat Stikhi („Poezii”) și a dedicat-o primei sale iubiri, Valentina Shulgin (ea va fi ulterior inspirația pentru 1926 roman de debut Mary). A publicat 500 de exemplare la tipografia care a produs lucrările tatălui său. Debutul său, însă, nu a fost chiar un succes: s-a confruntat cu ridiculizarea colegilor săi de clasă, iar un poet celebru, Zinaida Gippius, i-a spus tatălui Nabokov la o petrecere că fiul său nu va fi niciodată scriitor.

Odată cu Revoluția din octombrie 1917, țara nu mai era cu sigură pentru familia Nabokov. S-au mutat în diverse țări fin Europa până s-au stabilit la Berlin în 1920. Nu erau singurii nevoiți să se mute – până în 1921, un milion de refugiați ruși își părăsiseră casele. Bijuteriile Elenei au plătit chiria pentru familie și doi ani de studii superioare ale lui Nabokov. Începuse să studieze la Trinity la Universitatea Oxford în octombrie 1919. Nabokov a studiat mai întâi zoologia, apoi literatura rusă și franceză, era încă la fel de mult îndrăgostit de poezie. Când a părăsit școala, avea un catalog impresionant de lucrări: un articol entomologic, poezie engleză, eseuri critice, traduceri, o poveste în limba rusă și volume de versuri publicate în presă. La acea vreme, tatăl său edita Rul, un ziar politic din Berlin, susținând ideile democratice ale rușilor. Nabokov scria în mod constant poezii și pentru publicația respectivă.

Tatăl lui Nabokov a fost ucis chiar înainte de a absolvi universitatea. V.D. Nabokov a fost implicat în politica, de multe ori violentă, a vremurilor, milita pentru drepturilor evreiești și era opozant ferm al pedepsei cu moartea. În martie 1922, la o conferință la Berlin, doi extremiști de dreapta au încercat să-l asasineze pe politicianul și editorul liberal Pavel Milyukov. V.D. Nabokov a sărit pentru a-l dezarma pe primul pistolar, Peter Shabelsky-Bork, iar cel de-al doilea, Sergey Taboritsky, l-a împușcat și ucis pe V.D. pe loc. Moartea accidentală este o temă care revine mereu în cărțile lui Nabokov, indicând impactul de durată pe care acest traumatism l-a avut asupra vieții sale. A fost, de asemenea, perioada în care s-a întâlnit și s-a căsătorit cu soția sa Véra, care avea să-i influențeze și să-i susțină în mod substanțial munca. Nabokov fusese logodit anterior cu o femeie pe nume Svetlana Siewert în 1922. Cu toate acestea, tatăl Svetlanei, inginer minier, nu avea încredere în faptul că Nabokov va putea să-i susțină fiica, fiind mult prea preocupat de ambițiile sale de a fi scriitor.

La câteva luni după ce și-au întrerupt logodna în 1923, Nabokov a întâlnit-o pe Véra Evseyevna Slonim la un bal și a fost imediat fascinat de ea. S-au căsătorit pe 15 aprilie 1925, în primăria din Berlin. Cuplul avea multe în comun – Véra era, de asemenea, o emigrantă și o femeie foarte  inteligentă – vorbea franceză și engleză, scria poezie ea însăși și urma să participe la Tehcnische Hoschule din Berlin. Au avut un copil, un băiat pe nume Dmitri, născut pe 10 mai 1934.

În această perioadă a vieții sale, Nabokov a preluat pseudonimul „V. Sirin ”, o referință la creatura mitologică a tradiției rusești, modelată după sirenele grecești. Sub acest titlu a publicat primele sale lucrări: O traducere rusă a romanului francez Colas Breugnon (1922), două volume de poezie (Grozd, sau „Clusterul”, 1922 și Gornii Put ‘sau „Calea empiriană”, 1923), și o traducere în rusă a Aventurilor lui Alice în Țara Minunilor (1923). Primul său roman publicat, Mary, a fost publicat în 1926. Până în 1934, veniturile sale proveneau doar din scrierile lui. Între timp, a avut mai multe ocupații și proiecte pentru a face rost de bani, încă predând și îndrumând, petrecând o vară lucrând la o fermă din Domaine de Beaulieu și scriind pantomime pentru Bluebird Cabaret împreună cu colaboratorul Ivan Lukash.

La sfârșitul anilor 1930, Europa devenea din ce în ce mai periculoasă pentru familie, mai ales că Véra era de origine evreiască. În 1937, Nabokov a părăsit Berlinul pentru un tur de lectură prin Bruxelles, Paris și Londra. A plecat să-și găsească de lucru în străinătate, astfel încât să poată recâștiga o oarecare stabilitate financiară și să părăsească țara împreună cu familia sa. El a dorit să se stabilească în Franța și, în timp ce era acolo, a avut o scurtă aventură cu o femeie pe nume Irina Guadanini. Familia sa l-a întâlnit acolo în timp ce căuta oportunități de a ajunge în SUA și, până în aprilie 1940, deja avea pașapoartele pentru el, Véra și Dmitri, puteau părăsi Europa.

Nabokov și familia lui s-au mutat mai întâi în New York, unde, scriitorul, a predat din nou limba rusă, în timp ce căuta o oportunitate de muncă mai satisfăcătoare – nu va deveni un cetățean al Statelor Unite până în 1945. Nabokov a început ca lector de literatură rusă la Wellesley College, chiar în afara Bostonului, iar în 1941 i s-a conferit funcția de lector rezident pentru departamentul de literatură comparată.

Tot în acel an a publicat primul său roman scris în engleză, The Real Life of Sebastian Knight. Romanul este o operă de metaficțiune și o reprezentare timpurie a postmodernismului, în care naratorul V. își dă seama la încheierea romanului că el însuși nu este decât un personaj fictiv. Scris rapid la Paris la sfârșitul anului 1938, este primul roman al lui Nabokov vândut sub numele său real. A publicat al doilea roman de limbă engleză Bend Sinister în 1947, o piesă de ficțiune distopică concepută în timpul turbulențelor celui de-al Doilea Război Mondial. La momentul respectiv a primit recenzii mixte, dar a fost revăzută și lăudată în critica contemporană.

În 1948, lui Nabokov i s-a oferit un post la Universitatea Cornell. S-a mutat împreună cu familia în Ithaca, New York, pentru a preda literatura rusă și europeană până în 1959. Nabokov a avut o prezență notabilă în campus; nu a fost niciodată înstrăinat de colegii săi, dar nu a participat niciodată la o întâlnire a facultății pe parcursul întregii sale cariere. Véra a acționat în esență ca asistentul său didactic, conducându-l în campus, așezându-se în bancă la cursurile sale, scriindu-i scrisorile și gestionându-i corespondența. De asemenea, Véra va scrie toate poveștile lui Nabokov de-a lungul vieții sale, începând cu piesa The Tragedy of Mr. Morn din 1923.

În timp ce era la Cornell, a publicat majoritatea faimoaselor sale lucrări; ceea ce s-ar putea considera vârf al carierei sale. Prima versiune a Speak, Memory a fost publicată în 1951, inițial sub titlul Dovezi concludente: un memoriu. În ea, stilul lucid și interogațiile sale filozofice sunt realizate într-o redare artistică a vieții sale, un opus pentru pasiunile estetice și meditație asupra ce este memoria în raport cu sinele – a continuat să fie recunoscut ca o capodoperă literară. De asemenea, în timpul petrecut la Cornell, a scris și a publicat încă două romane, care vor continua să-i pecetluiască soarta de scriitor major: Lolita, publicat în 1955 și Pnin, publicată în 1957.

Citeste si

• 1. Profeții îngrozitoare! Nostradamus și Baba Vanga pentru 2025: Război devastator în Europa
• 2. Anunț despre PUNCTUL DE PENSIE! Este răsturnare totală de situație. SURPRIZă pentru toți pensionarii din România r